Noi nu am așteptat niciodată barbarii
noi nu am așteptat niciodată barbarii
ne-am retras tăcuți în păduri și în munți
după ce am dat foc la grâne am otrăvit fântânile
am dărâmat podurile și turnurile de veghe
fără să privim în urmă orizontul învolburat
noi nu am așteptat niciodată barbarii
ne-am zidit umbrele în pereți de case și-n biblii
și am luat cu noi toate cuvintele și poveștile
unui șir nesfârșit de vieți trăite și netrăite
fără să privim în urmă orizontul învolburat
noi nu am așteptat niciodată barbarii
ne-am împodobit sufletele cu dor și speranță
cu muzica lumilor văzute și nevăzute
și am săpat în noi până la ultima picătură de sânge
fără să privim în urmă orizontul învolburat
noi nu am așteptat niciodată barbarii
ne-am abandonat în lumina țesută din coame de cai
căutând ființa limbajului în ființa naturii
și ochii ireali ascunși în ochii reali
fără să privim în urmă orizontul învolburat
noi nu am așteptat niciodată barbarii
ne-am înălțat troițe din lacrimi și vise
și ne-am lăsat cotropiți de vocalele eterice și calde
din șoaptele incandescente de iubire și de moarte
fără să privim în urmă orizontul învolburat
noi nu am așteptat niciodată barbarii
și totuși profeții și înțelepții ne spun
ei se află demult printre noi
Constantin Severin
Suceava, 26 iunie 2020
Lasă un răspuns