Universul lui Costin Brăteanu

Urmărește-ne pe Telegram și Google News

Privite de la distanță și în ansamblu, lucrările de artă plastică (de dimensiuni mijlocii și mici), create în ultimul timp de cunoscutul pictor timișorean Costin Brăteanu, inițial par să exprime un univers haotic și bizar. Dar, odată cu apropierea discretă de fiecare tablou în parte și contemplarea cu atenție și un timp mai îndelungat ( în pofida crizei de timp) descoperim că haosul sesizat la o primă și rapidă vedere, ușor se transfigurează chiar în fața noastră și uimiți descoperim un spațiu bine organizat, dar și o lume cunoscută, însă nu atât de familiară, încât să ne putem imediat identifica cu ea. Universul lui Brăteanu nu e atât de simplu și accesibil ca să ni-l putem ușor asuma, ci se impune printr-o anumită distanțare și chiar o anumită frivolitate, care necesită respect, răbdare și bunăvoință. Și asta datorită faptului că imaginele încearcă să definească un stil inedit, prin care e concepută lumea și lucrurile din ea. Și stilul este orchestrat cu o imensă libertate și cu o fervoare neobișnuită, de artist aproape stăpân pe tehnica sa. Multiple forme, linii, puncte, pete, goluri – toate revin în forță și dezinvolt  în pânzele lui Brăteanu, iscând o stare de suspans și de așteptare. Apoi se asimilează reciproc, revigorând nebănuite spații de lumină și umbră, care se materializează în tonalități reci și calde, cu irizări tacite și doar pe alocuri se precipită  un contrapunct mai strident, ca într-o partitură muzicală sau ca o respirație întreruptă, în urma întâlnirii cu miracolul existențial, pentru a oferi, astfel, un reper universului artistic.

Desigur, Costin Brăteanu nu e preocupat de efectele momentului, asemenea impresioniștilor, ci încearcă să sondeze nevăzutul. De îndată ce spațiile sublime ale acestuia sunt simțite și asumate, încearcă prin forța imaginilor neașteptate să anihileze calitățile efemere ale realității,  s-o metamorfozeze  și să oglindească tot ce este peren. Adică, minimalizează efectele trecerii timpului și oferă clipei grația staționării într-un halou atemporal, apropiindu-l, astfel, pe artistul timișorean de filozofia postimpresionistă, care a încercat să demonstreze cu succes că dincolo de impresie există calități cu mult mai importante a lucrurilor, cum ar fi  legătura profundă și indestructibilă dintre ele, dar și formele constante și recognoscibile ce stau la baza lor, cum ar fi cercul, pătratul sau triunghiul.

Caracterul ludic al lucrărilor lui Brăteanu, dar și viteza mare în care sunt elaborate, în mod firesc exprimă esența timpului recent. Tot mai pregnantă e convingerea că din diverse motive ne înstrăinăm de sensurile gratuite ale jocului, or, natura atât cât a mai rămas intactă, care se manifestă dincolo de capriciile insidioase ale civilizației moderne nu obosește să ne ofere în continuare cel mai profund și dezinteresat spectacol. În acest anturaj inocent se regăsește spiritul lui Brăteanu. În dezlănțuirea perpetuă și savuroasă ale fenomenelor naturale, universul artistului capătă semnificații plastice și poetice deosebite . Revărsarea tușei și precipitarea liniei pe pânzele lui, demonstrează cu prisosință că pictorul demult a depășit tehnicile tradiționale și se impune în forță cu o tehnologie modernă. Culoarea este suflată sau impregnată din diverse accesorii neobișnuite. Grație acestor abilități inovatoare peisajul obișnuit din preajma noastră se transfigurează și capătă dimensiuni cosmice. Se deschide o perspectivă neașteptată, care ne uimește cu prospețimea și vigoarea-i miraculoasă.

După cum spuneam, viteza amețitoare favorizează nașterea acestor mostre de artă autentică. Pe un fundal uneori transparent, alteori destul de sumbru cu o atingere magică de cuțit sau cu o suflare suavă de spray prinde contur sufletul pădurii sau a unui câmp. Această modalitate originală de redare, ne cucerește mai abitir decât o redare realistă a lumii. De fapt curentul realist și-a propus și într-o măsură oarecare i-a reușit să oglindească imaginea exterioară a lucrurilor, care, desigur, într-o măsură mai mare sau mai mică, sugerează să înțelegem  și ce a ce nu se vede. Pe când curentele artei moderne, din care face parte și pictura lui Brăteanu a îndrăznit și într-o oarecare măsură le-a reușit, după cum spuneam, să sondeze și să întruchipeze o lume nevăzută. Pentru că aceasta, (să ne amintim de ultima carte a lui Patapievici, Nevăzutul decide totul ) face parte indispensabilă din existența noastră. Și-n mod evident ea este  extrem de vulnerabilă și nu ne putem apropia oricând și oricum. Apropierea de inefabil  necesită o tehnică aparte și  destul de avansată, iar artistul timișorean o însușește cu mult succes.

O pată difuză de culoare, dar, în care, în mod paradoxal, germinează o seamă de nuanțe coerente si limpezi, o linie ondulând ca un șarpe viclean spre o oază de lumină, ducând în sine și cu sine povara tragică a neantului, un punct ce, asemenea unei lumi zbuciumate, oscilează între a fi și a nu fi – toate acestea forme, încărcate de sensuri multiple, se regăsesc în tablourile prolificului și perseverentului artist timișorean, Costin Brăteanu, care, cu arta sa ne călăuzește emoțiile spre unul și aceleași (dar mereu în schimbare) ideal de  frumusețe.

Isac  OLIȘCĂNESCU

5

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.