Tabăra de creație de la Gârnic (Caraș-Severin) – O receptare critică

Și în acest an, artiștii plastici se reunesc sub coordonarea lui Costin Brăteanu. Aceiași mobilizare exemplară, cu aceeași dorință de a descoperi aspecte latente ale identității locației. An de an, de ani buni, pictori valoroși convocați de curator își dau întâlnire la Gârnic pentru a surprinde esențialul relației dintre locație, forța creatoare proprie și începutul toamnei.

Actul de a presta estetic între confrați, reprezintă ocazia de a aborda realist arta plastică într-un demers de dăruire profesională specific numai creatorilor talentați.

Numărul celor trecuți prin această tabără, (în fapt școală de up-gradare artistică) este impresionabil, astfel că artiștii reuniți în grup de creație se constituie în hârtia împregnată cu turnesol a stării de fapt din arta plastică regională.

Departe de spiritul boem al pictorilor interbelici, de fiecare dată atmosfera din tabară a fost de emulație

creatoare, de căutare a raportului care să exprime cel mai bine personalitatea artistului în contextul actual.

Scopul taberelor nu este de a stabili ierarhii, ci, ca fiecare participant să se regăsească în contextul general al artei plastice contemporane ca și în circumstanțele specifice locației. Doar prin raportare la ceilalți (de lângă tine) fiecare își poate & quot;găsi" propriul drum mai ales când există organizatori care susțin demersul autentic și prin perseverență ființează an de an, tabere de creație.

Punerea în concomitență a latențelor plastice și evidențierea unui pattern de creație, nucleu de efervescență creatoare exprimă deschiderea spre multiculturalism a fiecărui participant, înțelegerea istoriei și disponibilitatea de a face pași spre normalizarea cursului ei.

Pentru actanți mobilul creației îl reprezintă evidențierea devenirii micii localități din munții Locvei dinspre Clisura Dunării, retrezită la viață, mărturie a capacității de regenerare a ființei umane atunci când condițiile istorice sunt favorabile. Semnele regenerării le intuim prin artă, cea care traduce fidel (și prima) spiritul colectivității. Dacă am privi în timp o retrospectivă a tuturor creațiilor plastice realizate în toate taberele de creație desfășurate la Gârnic cu siguranță am sesiza tendința și am fi în fața confirmării celor de mai sus.

De la an la an, comunitatea (conlocuitoare) certifică dominanța genei telurice în relația sa cu timpul.

Cu fiecare ediție, se confirmă revitalizarea populației aflată până mai ieri sub vremi potrivnice. Fiecare secvență (tabără), din fiecare an, contribuie la întregirea imaginii de ansamblu: un puzzle de etapă, dintr-un film în care timpul capată destin.

Aici, nu numai frumusețea regiunii se vrea „zugravită”, ci renașterea unei colectivități supusă de împrejurări distopice (ale istoriei). Demersul artistic este primul care evidențiază existența impulsului de vitalitate, dincolo de aparență. Astfel, bunele intenții ale artiștilor plastici se regăsesc în rama ce închide în fiecare lucrare trema timpului în dezvoltare sub vremi prielnice.

Act cu ecou cultural anticipat, fiecare ediție a taberei reflectă raportul dialectic dintre timpul interior și cel istoric în viziune proprie. Țesătura timpului ca destin al unei colectivități reiese din atmosfera fiecărei lucrări, indiferent de registrul de exprimare. Sintetic se poate afirma: diversitate de stiluri în unitate de viziune, ca expresie a devenirii sub auspicii faste a unei comunități.

Revenirea anuală în tabără blurează istoria tulbure a comunității cehești din Clisura Dunării de după al doilea război mondial, (timp de jumătate a secolului XX) și exprimă în opoziție mărturia artei plastice despre prezent, un summum de semnale că viața încă răzbate și așteaptă vremi mai bune.

Diaconu Ion

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.