Despre Candid Dumitru Stoica, numai cuvinte de laudă, actor, scriitor, dramaturg, scenarist, trecând peste faptul că este şi un tovarăş de cursă lungă. Aşa şi-a dobândit admiraţia pentru tot ce creează încă, la cei aproape 89 de ani.
Mereu cu glumele la rever şi zâmbetul ştrengăresc pe buze, este omul lângă care nu te poţi plictisi, iar după primele fraze rostite de el te declari iremediabil cel mai înfocat fan.
Dar ce spun eu, cei care au jucat alături de el în filme sau piese de teatru, la tv sau pe oricare scenă în ţară şi străinătate îl adoră.
Pe data de 4 martie ac., am fost invitaţi la ARTCUB unde Candid a avut premiera piesei-lectură RACOLAREA, am fost impresionată citind distribuţia nume grele ale scenei, dar şi tinere talente; aici aş sublinia pe distinsa domnişoară Cristina Constantinescu şi tânărul său coleg de scenă Cristian Simion.
Despre Olga Delia Mateescu, Florentina Tănase şi Doina Ghiţescu numai cuvinte alese, dar să nu vitregesc şi restul staff-ului, Petre Moraru, Nicolae Botezatu, Mircea Constantinescu, Cristina Cîrcei şi Natalia Ester, toţi actori onorând cu prezenţa şi prestaţia domniilor lor sala de spectacol.
RACOLAREA – un titlu bine ales, ancorând pe cei prezenţi cu gândul în epoca comunistă, acţiunea se petrece în sufrageria unui apartament de bloc, sărăcăcios mobilat, având şi un televizor alb-negru, în care locuia o familie cu doi copii, fata se numea Gabriela (Natalia Ester) şi fratele acesteia Sabin (Cristian Simion) ambii studenţi.
Tatăl, Tănase Ion (Nicolae Botezatu), de meserie contabil, iar mama, Marina Ion (Doina Ghiţescu), casnică. Piesa are un început furtunos graţie actriţei Doina Ghiţescu (Marina), care, robotind prin casă, aruncă cu vorbe slobode la adresa regimului, ca, într-un sfârşit, să închidă televizorul, sătulă de atâtea minciuni.
La un moment dat, se aude soneria, la uşă era Colette Brânzescu (Olga Delia Mateescu), în piesă mama Elvirei, prietenă cu fiul Marinei.
După ce se salutară protocolar, dar pe un ton de sictir maxim, dna Colette îşi cere scuze pentru vizita inopinată, dar scuzele vin la pachet cu un cadou, o rochie pentru Marina, aşa putea intra mai repede în subiect făcând o mica diversiune spunându-i Marinei că ar vrea sa vadă în acea seară la ea serialul Dallas, deoarece televizorul ei tocmai s-a stricat.
Nedumerită, Marina devine irascibilă (savuroasa Doina Ghiţescu face parcă rolul vieţii ei), întrebând-o pe Colette de unde se cunosc de îşi permite să se autoinvite la film, răspunsul vine prompt:
– Păi copiii noşti sunt prieteni buni, iubiţi, mai precis – şi de aici, o întreagă tevatură.
După plecarea doamnei Colette, intră ca o furtuna Sabin, strigând cât îl ţin plămânii că vrea să mănânce, după care trebuie să plece la aeroport să-l întâmpine pe „Tovarăşul”, care venea dintr-o delegaţie externă.
Marina îi pune pe masă un prânz sărăcăcios şi, cu acelaşi vocabular libertin, îi explică acestuia cum a stat la coadă cu noaptea în cap şi norocul pe care la avut că a mai prins un pachet de carne. Subliniind că i-a ţinut locul Elvira, fata vecinei.
Urmează un dialog efervescent între fiu şi mamă, subiectul fiind Elvira, dar Sabin îi răspunde anapoda motivând că întârzie la aeroport… Sabin se întoarce de la aeroport foarte supărat, Marina îşi cunoaşte fiul şi încearcă să-l descoase, nu înţelegea ce are băiatul ei de ce este atât de agitat… dialogul este savuros…
Într-un sfârşit, Sabin mărturiseşte că i-au propus să-l racoleze în securitate, dezvăluindu-i neliniştea lui doar după ce mama Marina i-a promis că va tine secret tot ce el avea să-i mărturisească.
Dar Marina, imediat după ce Sabin a părăsit apartamentul, îl sună pe unchiul acestuia şi îi povesteşte totul. Unchiul promite că nu spune nimănui, iar lanţul slăbiciunilor devine tot mai slab.
Ajuns acasă de la muncă, Ion (Nicolae Botezatu) , tatăl lui Sabin, o vede pe Marina agitată, încercând să-i afle motivul neliniştii aceasta începe a se tângui că nu poate, că nu are voie să spună , scoţându-l din pepeni pe Ion, nu are încotro şi îi dezvăluie adevărul, motiv pentru care ea, de fapt este de acord ca fiul ei să fie informator al securităţii.
Urmează replici peste replici, amuzante, acide, tăioase. În toiul discuţiei, apare şi Gabriela (Natalia Ester), fiica soţilor Ion, aflând la rândul ei despre racolare este foarte încântată, gândindu-se la viitorul ei şi câte porţi i-ar fi deschise datorită fratelui, visând deja Parisul cum i se aşterne la picioare.
De niciunde, apare şi Vlad (Mircea Constantinescu) logodnicul Gabrielei, ce-i drept într-un moment destul de fierbinte, în care se discuta acceptarea sau refuzul propunerii de informator, fiind un subiect delicat, ce trebuia păstrat ca cel mai de preţ secret, Marina izbucneşte ca un vulcan spunându-i viitorului ginere tot adevărul, la auzul acestei veşti neaşteptate este gata să renunţe la logodna cu Gabriela.
Vlad, aducând argumente de familii destrămate din cauza unor informatori . Gabriela era de neoprit, ea dorindu-şi acest lucru pentru fratele său, dar gândindu-se şi la beneficiile sale după urma lui, Marina era de acord, dar Ion şi Vlad erau contra la fel şi unchiul Vasile.
Totul alunecă într-o nebunie spumoasă, cu replici care mai de care, creându-se un haos de nestăvilit. În toată învălmăşeala creată, se aude telefonul sunând, Ion ridică receptorul, iar apelantul doreşte să discute cu Sabin, după doua trei cuvinte stabilesc un loc de întâlnire unde vor putea vorbi faţă în faţă, Sabin iese ca un fulger pe uşă, ca după câteva minute să se întoarcă în apartament foarte zâmbitor, momentul de suspans este un deliciu, toţi încremenesc cu ochii aţintiţi spre Sabin. Marina, curioasă din fire, îşi întreabă fiul
– Ei, ce-ai făcut? iar Sabin, ştiindu-i părerea pro, îi răspunde timid, am renunţat, mamă.
Emoţie, extaz, supărare un amalgam de sentimente la vedere, noroc cu soneria care sună din nou, era vecina, dna Colette, venise să vadă serialul la televizor, dar neşansa a urmărit-o, curentul se întrerupe brusc. Din beznă, se aud tot felul de cuvinte colorate apoi, ropote de aplauze.
În partea a doua parte a spectacolului-lectură, acelaşi apartament sărăcăcios devine redacţia ziarului „Reduta zilei”, acţiunea se petrece după decembrie 1989.
Vlad este redactorul-şef al ziarului; aşezat la birou, lucrează, la un moment dat se aude soneria, în birou intră o doamna (Florentina Tănase), nu îşi dezvăluie identitatea, dar vrea să facă o plângere.
Atunci Vlad o întreabă ce o determină ca să facă acest lucru, foarte tristă îi răspunde că vinovat este vântul disperării şi al neputinţei , Vlad porneşte un reportofon, iar doamna începe să-i povestească aidoma unui roman poliţist cum a fost turnată de o persoană care i-a fost coleg de facultate şi care, în acele momente, se află pe listele candidaţilor la Parlamentul European, continuând cu revista pe care aceasta o scotea pe timpul facultăţii, scriind despre lipsurile de atunci şi cum a înaintat în viaţă acel coleg turnător, schimbându-şi chiar şi numele, iar cu trecerea timpului ajungând director de bancă, sfârşind fericit şi liber pe listele parlamentare.
Atunci când Vlad a întrebat-o pe distinsa doamna cum se numea colegul care a turnat-o la securitate aceasta ia răspuns cu sfială, Sabin Ion.
Lui Vlad nu-i venea a crede întrebând-o de câteva ori dacă este sigură, deoarece el l-a cunoscut personal pe acel student şi ştia sigur că a refuzat propunerea de colaborare cu securitatea. Vlad îi promite doamnei ca va investiga şi va da spre publicare dosarul acestuia de îndată ce-l va obţine nu înainte de a întreba încă o dată, cum vă numiţi?
– Spuneţi-mi anonimul, sunt sigură că nu veţi reuşi.
Redacţia ziarului devine ţinta huliganilor care aruncă cu pietre spărgând geamurile apartamentului, o intimidare pe faţă, ca nu cumva să se dezvăluie adevărul.
După această acţiune de intimidarea apare în redacţia ziarului o doamnă foarte elegantăa recomandându-se cu pe ton autoritar, sunt Senatoarea Felicia Radu Streja-Fierbinţi (Cristina Cîrcei), sper că aţi auzit de mine, particip frecvent la emisiunile canalului TV Intimissimo, este sponsorizat chiar de mine.
După un discurs captivant despre femei şi bărbaţi, bogăţie şi sclavie, subiecte ambigue despre favoruri sexuale şi avantaje materiale, alunecă tendenţios despre zvonuri şi dezvăluiri încercând să devieze cu o invitaţie la postul TV, unde renumeraţia va fi generoasă, recurgând astfel la mituire pentru încetarea anchetei despre directorul băncii şi terminând cu fraza magică de ameninţare cu falimentul ziarului.
Invitată politicos de către Vlad şi Gabriela să iasă din redacţie, doamna senatoare tună şi fulgeră cu ameninţări, în cele din urmă părăsi încăperea fără voia ei.
Nu au apucat să aerisească bine camera de duhoarea parfumului scump, că în redacţie intră Denis Dăndănescu (Petre Moraru), dornic să cumpere ziarul, spunându-i lui Vlad că sunt faliţi, iar despre hârtia de ziar, să-şi ia gândul pentru ca nu va mai exista pentru el niciodată, presiunea lui Dăndănescu continuă, dar Vlad nu se lasă intimidat, discuţia înverşunată terminându-se cu o bătaie.
Gabriela intervine şi aplanează conflictul, rămânând singură cu Dăndănescu, îl trage de limbă să-i spună cine l-a trimis, farmecele feminine şi timbrul languros îl zăpăcesc iremediabil pe Dăndănescu, care recunoaşte că a fost trimis de către Sabin, pentru a cumpăra ziarul aşa încât să nu-i poată devoala identitatea şi să împiedice tipărirea dosarului de securitate.
După ce Dăndănescu pleacă din redacţie, Vlad şi Gabriela au o discuţie înverșunată, Gabriela reproşându-i lui Vlad că nu-şi poate trăda fratele şi cel mai înţelept pentru toată lumea ar fi ca ei să cedeze, să vândă ziarul, argumentându-i că în jocurile politice jumătăţile de măsură nu-şi au locul, de asemenea nici sentimentele.
Sabin şi Dăndănescu revin în redacţia ziarului, ţinând o pledoarie despre noi idealuri cât şi despre o viaţă mai bună, aşa încât să nu ştirbească nici relaţia de soră şi frate cu toate că Vlad nu era de acord, acceptă să-i susţină pe Sabin împotriva voinţei sale, la mijloc fiind Gabriela, soţia sa.
Morala: „Forţa şi puterea banului înving”.
Sala a fost plină de spectatori, aplauzele de la sfârşitul spectacolului au fost furtunoase, la fel şi îndemnurile de a mai scrie încă o piesă la fel de savuroasă, toate acestea l-au bucurat pe autor, apoi a urmat sesiunea de îmbrăţişări şi fotografiile, mărturie vie a acestui frumos eveniment.
L-am rugat pe Candid Dumitru Stoica să-mi spună câteva cuvinte după spectacol, bucuros de prezenţa numeroasă a prietenilor şi nu numai – m-a îmbrăţişat spunându-mi:
„Pe scurt… Sunt două fâşii din viaţa românilor, din timpul comunismului, cu o parte din mizeriile pe care le-am îndurat mai toţi şi apoi cu altele după evenimentele din Decembrie 1989 (aşa-zisa Revoluţia Română)”
Coca POPESCU
Lasă un răspuns