Într-o permanentă căutare de forme şi expresii, Sarah Raluca Miulescu jonglează cu imaginea într-un spectru restrâns de culori, uneori în contrast, pentru explicitarea forţei luminii, dar de cele mai multe ori într-o adiacenţă cromatică ce o duce într-o zonă de dominanţă, fie în spectrul cald, fie în cel rece.
Uneori distincţia figurativă este greu de întrezărit. Alteori este evidentă. Par studii. Sarah Raluca Miulescu se dezvăluie ca un student permanent – căutător tenace de noi modalităţi de exprimare artistică. Fie alunecă spre expresionism, fie spre suprarealism.
Sarah Raluca Denisa Miulescu s-a născut la Timişoara, absolvind liceul şi facultatea de Arte Plastice din localitate, preferând o carieră de profesionist în domeniul artelor vizuale. În anul 2015, susţine o expoziţie personală la München, Germania, iar anul acesta (2020) este prezentă în mai multe expoziţii de grup organizate în ţară.
Din punctul de vedere al căutării plastice, nu cred că artista doreşte să se fixeze într-un „ism” anume. Încă este în zona de explorare şi destinul ei se conjugă cu cel al temerarilor căutători de nou. Abia când intuiţia o va purta spre un drum cu final glorios, artei sale i se va asocia şi performanţa.
Este asemenea Sisifului a cărui muncă nu se termină niciodată, ori, într-un moment de inspiraţie, va putea străluci rupând rutina. Nu ştiu dacă experienţa germană a purtat-o spre conceptul plastic al grupului „Brucke” sau „Blaue Reiter”, dar cert e, că asemenea lor, este un explorator.
Formele de exprimare îşi caută corespondentul în lumea de dincolo de penel şi ecoul din inimile „mirenilor”. Rezonanţa aceasta este certitudinea că drumul său se apropie spre desăvârşire şi poate că i se va întâmpla să iasă, într-o zi, goală din cadă, şi să strige: „Evrika!”. Arhimede o va înţelege!
Lasă un răspuns