A apărut nr. 8/2024 al revistei madrileze „Littera Nova”.
Versiunea electronică a publicației este accesibilă la adresa:
Iar de aici puteți descărca pdf-ul revistei?
https://litteranova.es/a-aparut-revista-littera-nova…/
Iată sumarul noului număr, conceput de Eugen Barz (director fondator și coordonator), Alina Hucai (redactor-șef), Delia Muntean (redactor-șef adjunct), Felix Nicolau, Daniela Șontică, Dragoș Cosmin Popa, David Băltărețu (redactori), Cezar Baciu (tehnoredactor), Ion Pop, Adrian Popescu, Adrian Alui Gheorghe, Lucian Vasiliu, (membri în Consiliul consultativ):
- Grupaje lirice semnate de autori români și străini
Ediția se deschide, ca și până acum, cu poeme eminesciene în limbile română și spaniolă.
Tot în versiune bilingvă româno-spaniolă ne întâmpină creații lirice aparținând autorilor Cezar Baltag, Mihai Măniuțiu, Doina Uricariu, Hanna Bota, Olimpiu Nușfelean, Mircea Bârsilă, Pavel Șușară, Veronica Balaj, Viorel Mirea. Găsim, de asemenea, traduse și adaptate în limba română, poezii semnate de Faustino Lobato, Teresa Gómez, Yuri Cruz Lezcano (din spaniolă), Sylvain Jules (din franceză) și Alda Merini (din italiană).
Versiunile bilingve se datorează traducătorilor: Lavinia Ienceanu, David Băltărețu, Dragoș Cosmin Popa, Pablo López García, Carmen Bulzan, Felix Nicolau, Marilena B. Matei (în sau din spaniolă); Gabrielle Sava (din franceză); Violeta Daniela Copăceanu (din italiană).
În limba română, găsim poezii scrise de Ottilia Ardeleanu, Emanuela Bușoi, Dumitru Andreca, Marin Dumitrescu.
- Interviuri, portrete ale unor personalități
În interviul acordat Danielei Șontică – prezent în paginile revistei sub genericul: „Adrian Popescu: Poezia este un act asemănător rugăciunii” –, găsim mărturisiri privind gestul scriptural ca slăvire a Creatorului sau legate de fascinația pentru cultura italiană, de interesul pentru scrierile lui Francisc de Assisi (încă din anii studenției). Nu lipsesc opiniile privind lirica de inspirație creștină din zilele noastre sau care surprind relația dintre deficitul de lectură și „dereglarea morală generalizată”.
Nicolae Țiripan continuă incursiunea în viața și activitatea celei dintâi femei doctor în medicină din România, Maria Cuțarida Crătunescu. Menționează numeroasele acțiuni ale acesteia în domeniul medico-social (colaborările cu Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, înființarea primei creșe de fabrică din țară, fondarea societății „Materna” etc.), aducând în sprijin documente inedite din epocă.
- Studii pe teme de istorie
Academicianul Ioan-Aurel Pop avansează câteva reflecții vizând cele dintâi descălecaturi (etnic, respectiv politic) prezente în conștiința Evului Mediu românesc, apoi se ocupă de Transilvania, spațiul dinspre care unii cercetători consideră că ar fi fost predominante mișcările de populație către sudul și estul Carpaților. Studiul mai cuprinde informații despre organizarea instituțiilor din spațiul intracarpatic, despre formațiunile politice din regiunile de dincolo de Carpați, cu diversele lor metamorfoze, alianțe, concilieri, amenințări, influențe. Autorul demonstrează, cu sursele pe masă, că românii ardeleni „nu s-au mutat în Țara Românească și Moldova și nici nu au populat aceste țări în secolul al XIV-lea”, că ele fuseseră deja locuite și beneficiau de organizare instituțională proprie.
- Critică și istorie literară, eseuri pe diverse teme
În studiul „Poezia lui Gabriel Chifu”, Mircea Bârsilă trece în revistă mai multe volume din devenirea lirică a autorului, evidențiind „prospețimea transfigurării realului”, „participarea panteistă la spectacolul existenței”, revărsarea eului dincolo de marginile sale ca „act de înghițire a tot ce se află în jur”, trăirea „mistică” a contrariilor. Criticul așază prima etapă sub semnul „scriiturii de cucerire”, de umplere cu sine a spațiilor exterioare ca „revoltă în fața timpului și a degradării”. În etapa a doua, marcată de o criză identitară, situarea în lume e percepută ca „osirică”, ea implicând divizare și nevoia de realcătuire; este perioada când poetul – în viziunea teoreticianului – „caută vindecarea de inexistență”, când narcisismul și elanul vital se erodează, iar voluptatea devine prăbușire în sine.
Delia Muntean se ocupă de antologia lirică scoasă la Chișinău anul acesta de Adrian Popescu. Traseul poetic – observă exegeta – pornește din miezul ființei spre a reveni tot la origini. Poetul „se călătorește” dibuind complicități între vremi și spații – din afară și dinăuntru –, învață slujirea în lucrarea Lui și a poeziei. Autoarea vorbește despre revoluția lăuntrică, tăcută a eului, despre blândețea sa particulară ca modalitate activă de a relaționa cu preajma, cu trupul universului – îndemn la a-l gândi pe celălalt cu grija de a contribui la creșterea lui fără a-l strivi și de a-l reconcilia cu veacul.
Viorel Mureșan depistează corelații între dimensiunile personalității culturale a lui Mihai Măniuțiu (poet, prozator, eseist, regizor de teatru) și felul în care ipostazele respective îi influențează devenirea. Abordează apoi volumul „Vertij”, punctând apelul la arsenalul teatral și la structuri narative, diluarea maladivă și contorsionarea secvențelor temporale, travestirea, abordarea tematică a bolii. Opinează că autorul transcende poetica optzecistă, de care e legat ca generație biologică, apropiindu-se stilistic de nouăzeciști și de douămiiști. Alte atitudini identificate: meditația asupra istoriei, ironia, exercițiul mistic, ludicul, parodia, dorința de restabilire a comunicării cu divinul.
O cronică la volumul „Parcul Dante. Holograme și pretexte” (2024), al Veronicăi Balaj, semnează Eugen Dorcescu. Exploatând ca punct de pornire motivul ferestrei, criticul descoperă în versurile poetei meditații de substanță asupra realului, care se convertesc pe parcurs în obiecte ale reveriei. Aflată pe prag sau „între”, ființa lirică se așază, de fapt, „între imanență și transcendență”, între mundanul efemer și veșnicie. Cartea, remarcă exegetul, se dovedește un autentic portret al personalității auctoriale, ce își autodevoalează alcătuirea.
Intitulat „Ce este Zeul?” (II), eseul întocmit de Corneliu Mircea (extras din lucrarea „Fascinația divinului. Ce înseamnă a filosofa?”) cuprinde o introducere în mitologia greacă. Reținem considerațiile privind apariția, în urmă cu zeci de milenii, a sentimentului religios și influența acestuia asupra „eului-în-curs-de-instituire”. Sunt menționate încercările ființei (prin intermediul imaginației, al creativității și al ritualului) de a-și explica particularitățile divinului, întâi prin simplă analogie cu lumea și cu mentalitatea omenești, apoi prin gândire și prin exercițiul filozofic.
În prima parte a articolului „Mircea Popa, un (ultim?) editor de excepție”, Tudor Nedelcea sintetizează câteva momente din devenirea culturii autohtone asupra cărora și-au pus pecetea – consacrând prin munca lor cărți și autori – editori de valoare, însă mai puțin cunoscuți pentru această ipostază a activității lor. În continuare, se oprește la portofoliul livresc al lui Mircea Popa, din care alege tomul dedicat lui Ioan Barac (2021). Cercetătorul reliefează „cultura și acribia științifică” ale editorului, precum și pertinența comentariilor.
Despre lirica lui Eugen Dorcescu scrie Constantin Stancu, volumul supus atenției fiind „Biblice” (2021). Criticul face trimitere implicit la „Mărturia stihuitorului”, text cu valențe programatice, care lămurește atitudinea poetului vizavi de modalitatea aleasă pentru a aduce în actualitate psalmii. Sunt subliniate preocuparea pentru finețea prozodică și lexicală, apelul la cuvinte în ebraică, dar și la neologisme. „Stihuirea” psalmilor e urmată în culegere de un grupaj de „Poeme originale”, tratând marginile ființei, nevoia acesteia de a se lăsa călăuzită, și în zilele noastre, de către sacru.
Florian Copcea formulează considerații pe marginea unei lucrări fundamentale pentru devenirea limbii române: „Dicționarul greco-slavo-româno-latin” descoperit la Odesa în 1970, publicat acum aproape zece ani la Chișinău și atribuit de către unii specialiști lui Nicolae Milescu Spătarul. Lexiconul a stârnit polemici în lumea științifică, paternitatea asupra acestuia fiind frecvent pusă la îndoială. Florian Copcea le discută pe rând intervențiile, confruntându-le deopotrivă cu o ediție din 2015 a dicționarului și exploatând structuri lingvistice (identificate în epoci diferite) care să limpezească litigiul.
Eseul intitulat „Artizanat, eresuri și infrastructură mitologică”, al lui Pavel Șușară, gravitează în jurul personalității artistice a lui Constantin Brâncuși. Este accentuată relația sa aproape organică, venind parcă din vremuri arhaice, cu lemnul („element subtil de continuitate a imaginarului în raport cu memoria lui îndepărtată”), material pe care îl prelucrează în manieră inconfundabilă, evitând alinierea la configurațiile propuse de arta occidentală. Discursul brâncușian în lemn – constată eseistul – este original inclusiv prin „«dreapta potrivire» între formă și numele ei”, acesta conținând însuși arhetipul.
Reflecțiile „despre umbră și tăcere” ale lui Vianu Mureșan – sau privind „apăsarea celor de neatins” – optează, chiar de la început, pentru coordonata epifanică a celor două elemente, pentru reprezentarea acestora ca sens și ca limbaj. Cu toată văduvirea lor de prezență efectivă, umbra și tăcerea sunt adesea – argumentează eseistul – mai pline de substanță, de miez decât ceea ce poate fi atins ori comunicat. Mai adevărate. De aici și fructificarea lor în arte (a se vedea opere aparținând unor creatori precum Leonardo da Vinci, Masaccio, Filippo Lippi, Giorgio de Chirico, Vicente Carducho, Pablo Picasso). Ele conțin și, în același timp, provoacă discurs lăuntric, ascund taine ce îndeamnă la o privire aparte asupra lumii nevăzute.
Autentice exerciții spirituale se dovedesc și lecturile din cartea Ilenei Mălăncioiu „Călătorie spre mine însămi”, privite prin lupa hermeneutică a lui Mircea Moț. Stimulată de întâlnirea cu celălalt, autoarea – este de părere teoreticianul – nu scrie critică literară, ci mai degrabă își regăsește ființa autentică. Bucuria provocată de lectură, ceremonialul parcurgerii cărților, trăitul în preajma lor devin astfel tot atâtea elemente de autoportret, devoalând o personalitate creatoare sensibilă și profundă.
Virgil Mihaiu continuă prezentarea istoriei jazzului cu școala cubaneză și cu impactul spectaculos al acesteia, apoi cu stilul muzical „bossa nova”, de sorginte braziliană, la modă chiar și în zilele noastre (cu implicații inclusiv în muzica clasică: Debussy, Chopin, Ravel, Stravisnky, Villa-Lobos). Contribuțiilor latino-americane li se adaugă cele din țările baltice și transcaucaziene. Partea finală a articolului oferă câteva repere privind modelele dezvoltate în Asia.
Împrumutând ca motto un fragment din „Memoriile” lui Alphonse de Lamartine („Oriunde există un nefericit, Dumnezeu trimite un câine!”), Haricleea Nicolau aduce înaintea celor interesați partea a doua a studiului despre „Personajul canin în cinematografie” (II). Supune atenției peliculele „Zeul Alb” (2014) și „DogMan” (2018, respectiv 2023).
Ieromonahul Arsenie Baltă își continuă „călătoria duhovnicească sau, mai bine zis, psihonoetică” propunând, în cadrul rubricii „Respirații”, eseul intitulat „Evagrie Pontincul – de la fapte la gând și de la gând la inimă”. Autorul situează monahul pontic în descendența învățăturilor lui Antonie cel Mare, reliefând totodată contribuția personală la tradiția menționată.
Dalina Bădescu prezintă un portret al creatoarei Mirela Trăistaru, care asigură ilustrația numărului de față al revistei. Reținem, între altele, dinamismul, ludicul, interesul pentru atemporal, dimensiunile mari ale pânzelor, exploatarea trupului ca material de lucru (în „body-painting”).
- Proză
Poetă, prozatoare, editor, Emilia Poenaru Moldovan ne propune un fragment din romanul „În căutarea Atenei”. Avem de-a face cu o proză de factură realistă, pe linia celei transilvane, cu personaje atent conturate, aparținând mai multor etnii. Firul întâmplărilor pendulează nesilit de la o epocă apusă la vremile noastre, iar instanțele narative comunică în registre proprii, fiecare pe portativul său, oferind totodată perspective diferite asupra obiectului relatării.
În „Noaptea Îngerilor” (I), creație a Lilianei Ardelean, acțiunea se desfășoară în Evul Mediu. Stilul glisează între arhaic și modern, în ton cu epoca, iar portretele umane și comportamentele rămân în memorie. Finalul este deschis, ispitind cititorul să-și imagineze versiuni proprii până la publicarea – în numărul viitor – a continuării poveștii…
Actanții din proza intitulată „Psihedelica”, semnată de George Dimitriu, își pigmentează cenușiul cotidian cu reprize de GO, urmate de recompense culinare și, nu o dată, de neplăceri trupești. Ei perseverează însă în habitudinile lor, jocul constituind poate singurul univers compensator. Remarcăm violența unor scene, registrul lingvistic dezinvolt și apelul la argou (de pildă, pentru verbe ale zicerii: „croncăni”, „fornăi”, „plasă”, „ a cârâit”) ca mărci ale conturării unui spațiu de margine.
Ion R. Popa semnează narațiunea „Poștașul și pistolul”. Este relatată descinderea unor activiști ai regimului comunist la casa pensionarului Neagu Roureanu, având ca pretext o reclamație a ginerelui acestuia privind deținerea de arme. După ce fostul factor poștal este escortat de gardian la sediu pentru a-l convinge să mărturisească ceea ce se aștepta de la el, oamenii puterii, satisfăcuți de îndeplinirea misiunii, decid să-și prelungească șederea la domiciliul pârâtului, ba chiar să-și astâmpere foamea. Finalul narațiunii (explozia sobei) pedepsește – moralizator – personajele negative, însă vina accidentului este pusă, cu acte în regulă și cu declarațiile aceluiași ginere, tot pe seama „dușmanului” poporului.
O altă creație epică, de astă dată cu inserții memorialistice, propune Ștefan Jurcă. Faptele de viață surprinse au loc în spațiul de baștină al autorului – „satul de poveste” Sălăjeni, din apropierea Aradului, iar timpul evocat este cel din copilărie și adolescență. Ne întâmpină preocupări ale oamenilor (construirea unei biserici, prepararea mierii negre și a vinarsului, meciurile de fotbal, exploatarea marmurei, confecționarea unor piese de îmbrăcăminte din cânepă). Este perioada când se introduc curentul electric și radioul și când sunt trimise în Cuba, pentru prelucrarea trestiei de zahăr, brigăzi tehnice românești. Reținem, de asemenea, pitorescul unor nume de locuri și de persoane: Baba Vergheloaie, Oba cu clențușul, Culcătoarea vacilor, Prăjești.
- Opinii, comentarii de actualitate
Cristina Danilov scrie despre manipularea prin teroare. Subliniază faptul că, practicând intimidarea, răspândind groaza chiar și după masacre ale civililor, organizațiile teroriste caută să dobândească beneficii politice sau financiare sau, alteori, vor pur și simplu să schimbe lumea, s-o elibereze de „vinovăție” prin gesturi radicale. Autoarea este de părere că ele exploatează deopotrivă sentimente neîmplinite („nevoia acută de iubire”, „nevoia teribilă de răzbunare”, dorința de autoafirmare și de recunoaștere din partea celorlalți), depresii, tulburări mintale, dar speculează și anumite tradiții culturale și ideologii religioase.
- Cronici de teatru, de film, de operă
Cronicarul teatral Marius Dobrin scrie despre spectacolul „Hamlet” de Shakespeare jucat la Craiova, cu gradenele pe scenă. Evidențiază calitatea reprezentării, jocul de ținută al actorilor, costumația medievală, starea emoțională indusă publicului receptor.
Alexandru Jurcan trece în revistă ecranizările din secolul XX după „Anna Karenina” de Lev Tolstoi, apoi se oprește la filmul realizat în 2012 de către Joe Wright, cu Keira Knightley, Jude Law și Aaron Taylor-Johnson în rolurile principale. Ceea ce-l surprinde pe critic este concepția aparte a regizorului, care a decis să situeze acțiunea într-o sală de teatru, exploatând totodată o recuzită ce dinamizează tablourile, conferindu-le un surplus de realitate.
Criticul de artă Tudor Costin Sicomaș scrie despre ediția a treia a „Bucharest Opera Festival”, desfășurată în luna iunie sub semnul centenarului Puccini. Sunt prezentate detaliat, cu pasiune și nerv, producțiile pucciniene ale mai multor instituții de operă din țară (tematică, distribuție, calitatea interpretării). Un ghid excelent și foarte util melomanilor.
felicitari pt numar!@