Timpul este relativ iar legăturile profunde nu sunt limitate de trecerea zilelor sau a anilor. Într-o lume unde stelele mor și se nasc, unde universul însuși este într-o continuă schimbare, iubirea rămâne constantă și eternă. Este o amintire a frumuseții și perenității sentimentelor umane. Viața aceasta este doar una, dar legătura din dragoste transcende timpul și spațiul. Este o mărturie a puterii iubirii și a legăturii spirituale dintre doi oameni. Reflectând nu pot să nu mă gândesc la modul în care iubirea și conexiunile noastre ne definesc și ne dau sens în acest vast univers.
Iubirea eternă este un sentiment care nu se estompează niciodată și care rămâne constant indiferent de schimbările din lume. Iubirea eternă este acea conexiune care nu se încheie odată cu trecerea anilor, ci devine tot mai puternică și mai intensă. Este un sentiment care aduce pace, împlinire și o înțelegere profundă a celuilalt. Chiar și în momentele de dificultate sau despărțire, iubirea eternă rămâne o sursă de putere și speranță. Această iubire nu este condiționată de circumstanțe externe sau de schimbările din viață; este o promisiune făcută la nivel de suflet, un legământ care se păstrează dincolo de viața fizică.
Iubirea este un sentiment complex și multifacetat, iar pe lângă eternitatea sa, există multe alte aspecte care merită atenție:
Respectul: O iubire adevărată se bazează pe respect reciproc. Fiecare persoană trebuie să valorizeze și să respecte individualitatea celuilalt, acceptându-l cu calitățile și imperfecțiunile sale.
Încrederea: Este fundația pe care se clădește orice relație de iubire. Fără încredere, relația devine fragilă și supusă îndoielilor și nesiguranțelor.
Comunicarea: O bună comunicare este esențială pentru a înțelege nevoile, dorințele și sentimentele celuilalt. Ascultarea activă și exprimarea sinceră a gândurilor sunt vitale pentru a menține o conexiune profundă.
Compasiunea: Să fii capabil să empatizezi cu partenerul tău și să îi arăți înțelegere și sprijin, chiar și în momentele dificile, este crucial pentru a construi o iubire durabilă.
Împărtășirea valorilor comune: A avea obiective, valori și visuri comune ajută la crearea unei baze solide pentru o relație armonioasă și de lungă durată.
Acceptarea schimbării: În timp, oamenii evoluează și schimbările sunt inevitabile. Acceptarea și adaptarea la aceste schimbări împreună întăresc legătura dintre parteneri.
Iubirea de sine: Este important să ne iubim și să ne acceptăm pe noi înșine pentru a putea oferi și primi iubire autentică. Auto-îngrijirea și respectul de sine sunt esențiale pentru o relație sănătoasă. Fiecare dintre aceste aspecte contribuie la construirea și menținerea unei iubiri puternice și autentice.
Iubirea eternă e un concept universal, dar este percepută și celebrată în moduri diferite în diverse culturi:
Cultura japoneză: În Japonia, iubirea eternă este adesea reprezentată prin simbolul florii de cireș, sakura, care simbolizează frumusețea efemeră și fragilitatea vieții. Poeziile clasice, precum haiku-urile, reflectă adesea această perspectivă asupra iubirii și eternității.
„o mie de stele
inimi rătăcitoare
caută iubirea”
(haiku – Lidia Popa)
Cultura indiană: În cultura indiană, iubirea eternă este adesea ilustrată prin povești de dragoste mitologice, precum cea dintre Radha și Krishna. Aceste povești sunt adesea folosite pentru a exprima ideea de iubire divină și eternă. De asemenea, tradițiile hindu și budiste subliniază iubirea ca o legătură spirituală ce transcende viața fizică.
“Dansul Etern al Iubirii
În lumina blândă a serii târzii,
Radha și Krishna împletesc fantezii.
Prin păduri sclipitoare de Vrindavan,
Sufletele lor dansează pe-al iubirii val.
În ochii lui Krishna, Radha-și găsește raiul,
Iar zâmbetul ei topește până și voalul.
El, zeu divin al fermecătorului joc,
Ea, zeița grațioasă care-l poartă pe-al său loc.
În albastrul cerului de noapte adânc,
Stelele devin martorii acestui legământ sfânt.
Fluierele își cântă iubirea lor blândă,
Vraja lor veșnică niciodată nu se sfărâmă.
Iar inimile lor, mereu împletite,
Strălucesc ca două stele unite.
Radha și Krishna, în dansul lor divin,
Își vor împărtăși iubirea în etern.
(Lidia Popa)”
Cultura chineză: În China, iubirea eternă este adesea asociată cu mituri și legende precum povestea celor două stele, Cowherd și Weaver Girl, care sunt despărțite de Calea Lactee, dar se întâlnesc o dată pe an. Acest mit subliniază durerea separării și speranța reîntâlnirii.
“Povestea Iubirii Stelare
Sub cerul întunecat de seară,
Două stele se-ntâlnesc în zare.
Cowherd și Weaver Girl, iubirea lor rară,
În țesătura cerului, legământul se împarte.
Prin valurile Galaxiei, se caută mereu,
Deși separați de râul stelar.
Cu fiecare an, revin pe podul efemer,
Păsările de jad, legătura lor solară.
Ea țese pânza cerului, cu fire de dor,
El păstorește stelele cu suflet ușor.
Sub privirea lor, cerul vibrează,
Iubirea eternă în constelații dansează.
În noaptea Qixi, când stelele luminează,
Pământul își oprește suflul să îi admire.
Cowherd și Weaver Girl, iubirea lor renaște,
O poveste veșnică, prin galaxii o să inspire.
(Lidia Popa)”
Cultura occidentală: În culturile occidentale, iubirea eternă este adesea celebrată prin opere literare și artistice. Shakespeare, de exemplu, a scris multe piese și sonete care explorează iubirea eternă, cum ar fi “Romeo și Julieta”. De asemenea, tradiția creștină subliniază iubirea eternă prin legătura sacră a căsătoriei și conceptul de iubire divină.
Cultura islamică: În cultura islamică, iubirea eternă este adesea văzută ca o legătură spirituală între oameni și Dumnezeu. Poeții sufi, precum Rumi, au scris adesea despre iubirea divină și eternă, care transcende lumea materială.
“Focul Iubirii Divine
Am nevoie de un iubit care,
de fiecare dată când se ridică,
să producă iaduri de foc
din toată lumea!
Vreau o inimă ca naiba
Care înăbușă focul iadului
Supărat două sute de mări
Și să nu te ferească de valuri!
O Iubire care învăluie cerurile
Ca lenjeria în jurul mâinii
Și atârnă, ca un candelabru,
Lumânarea Eternității, să intre în
Luptă ca un leu,
la fel de demn ca Leviatanul,
să nu lase nimic în afară de tine,
și să se lupte cu el însuși,
și, sfâșiat în lumina ei
șapte sute de văluri ale inimii,
de pe tronul lui înălțat coboară
strigătul de chemare către lume;
iar când de la marea a șaptea se va întoarce
la misterioșii munți Qàf din
acel ocean îndepărtat se răspândesc
perle în praf!
(Jalaluddin Rumi)”
(Traducere Lidia Popa)
Aceste exemple arată că, deși iubirea eternă este un concept universal, fiecare cultură are propria sa modalitate unică de a o percepe și celebra.
Într-adevăr, iubirea este un concept universal care traversează toate culturile, dar fiecare cultură are propriile sale interpretări și moduri de a o exprima. Iată câteva asemănări și diferențe notabile:
Asemănări:
- Valorizarea Legăturii Emoționale:
– În toate culturile, iubirea este văzută ca o legătură emoțională puternică și semnificativă între persoane, fie că este vorba de parteneri romantici, prieteni sau membri ai familiei.
- Simbolism și Rituri:
– Fiecare cultură folosește simboluri și rituri specifice pentru a exprima și celebra iubirea. De exemplu, inelele de logodnă și căsătorie în culturile occidentale, festivalul Qixi în China sau sărbătoarea Karva Chauth în India.
- Mituri și Legende:
– Majoritatea culturilor au mituri și legende care ilustrează conceptele de iubire eternă și sacrificiu, cum ar fi Romeo și Julieta în cultura occidentală sau povestea lui Layla și Majnun în cultura arabă.
Diferențe:
- Percepția asupra Timpului:
– În culturile orientale, iubirea eternă poate fi văzută ca parte a unui ciclu de vieți multiple, reflectând credințele în reîncarnare (de exemplu, în hinduism și budism). În contrast, în culturile occidentale, iubirea eternă este adesea văzută ca o legătură ce durează pe durata unei singure vieți și poate continua într-o formă spirituală în viața de apoi.
- Rolurile de Gen și Relațiile:
– Diferențele culturale influențează și rolurile de gen în relații. De exemplu, în multe culturi tradiționale, există așteptări stricte în ceea ce privește rolurile bărbaților și femeilor în relație, pe când în culturile mai moderne și occidentale, aceste roluri sunt mai fluide și egalitare.
- Modul de Exprimare a Iubirii:
– În culturile occidentale, exprimarea verbală a iubirii și afecțiunii este comună și încurajată. În schimb, în multe culturi asiatice, iubirea și afecțiunea sunt exprimate mai mult prin acțiuni și gesturi decât prin cuvinte.
- Influența Familiei și a Comunității:
– În culturile colectiviste, cum ar fi cele din Asia și Africa, familia și comunitatea joacă un rol central în relațiile de iubire, iar deciziile legate de relații sunt adesea influențate de dorințele familiei și normele comunității. În culturile individualiste, cum ar fi cele din Europa și America de Nord, accentul este pus pe dorințele și libertatea individuală în formarea și menținerea relațiilor.
- Poezia și Literatura:
– Diferitele culturi au propriile lor forme unice de exprimare a iubirii prin artă, poezie și literatură. De exemplu, sonetele lui Shakespeare în cultura occidentală sau ghazal-urile persane, care sunt poezii de dragoste specifice culturii islamice.
Aceste asemănări și diferențe subliniază diversitatea experiențelor umane legate de iubire și bogăția culturală a modurilor în care iubirea este percepută și trăită.
Există nenumărate opere de artă care au captat esența iubirii secolelor. Iată câteva exemple remarcabile din diferite forme de artă:
Pictură:
- “Sărutul” de Gustav Klimt: O capodoperă a simbolismului, această pictură întruchipează intimitatea și pasiunea iubirii.
- “The Kiss” de Francesco Hayez: O pictură romantică iconică care simbolizează dragostea și patriotismul.
- “Les Amants” de René Magritte: Această lucrare surrealistă explorează misterul și complexitatea iubirii.
Literatură:
“Romeo și Julieta” de William Shakespeare:
O poveste tragică de iubire care a devenit sinonimă cu ideea de dragoste interzisă și sacrificiu.
“Mândrie și Prejudecată” de Jane Austen:
O poveste de dragoste clasică ce explorează diferențele de clasă și prejudecățile sociale.
“La răscruce de vânturi” de Emily Brontë:
O poveste intensă de dragoste și răzbunare care subliniază puterea pasiunilor umane.
Poezie:
-Sonetele lui Shakespeare: Colecția de sonete a lui Shakespeare conține unele dintre cele mai frumoase versuri dedicate iubirii și frumuseții.
“Sonetul CLXIV
Perechea este țelul, porunca sacră-a firii:
Stârniți de ea, vulturii se caută prin spații,
Delfinele iau marea în piept, să-şi afle mirii,
Chiar stelele în ceruri se-njugă-n constelatii…
Ca viața către mândrul stejar, spre tine-ntind
Ciorchinii-mi plini de patimi cu sevă-mbătătoare;
În mrejele-adorării te-nfăşor, te cuprind,
Şi orice vers îţi scriu e înc-o-mbrăţişare.
Noi doi suntem victime ale suavei legi,
Căci dragostea nu cată la forme-ntâmplătoare:
Dac-ai fi fost femeie, te-aş fi ales eu oare?
De ce mă laşi acuma? Te smulgi şi te dezlegi?
Tăiat în jumătate şi-n pulberea zdrobirii,
Cum am să port eu singur poverile iubirii?”
(William Shakespeare)
(Traducere Lidia Popa)
-“How Do I Love Thee?/ Cum te iubesc” de Elizabeth Barrett Browning: Un sonet care exprimă profunzimea și intensitatea iubirii.
“Cum te iubesc – Sonetul 43
Cum te iubesc? Lasă-mă să număr căile.
Te iubesc cu toată adâncimea, lățimea și înălțimea
Sufletul meu poate întinde mâna, când mă simt că nu văd
În scopul ființei ideale și al grației.
Te iubesc la nivel de zi cu zi
Ai nevoie de liniște maximă, la soare și la lumina lumânărilor.
Te iubesc liber, așa cum bărbații luptă pentru bine.
Te iubesc pur și simplu, în timp ce ei se îndepărtează de laude.
Te iubesc cu pasiune pusă în practică
În durerile mele vechi și cu credința copilăriei mele.
Te iubesc cu o iubire care părea să fi fost pierdută
Cu sfinții mei pierduți. Te iubesc cu respirația mea,
Zâmbete, lacrimi, ale întregii mele vieți; iar, dacă voiește Dumnezeu,
Te voi iubi mai mult după moarte.
(Traducere de Lidia Popa)
-“Cântarea Cântărilor” (Song of Songs):
Un text biblic ce descrie iubirea romantică și spirituală între un bărbat și o femeie.
“Cântarea Cântărilor
Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul.
Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc.
Răpește-mă, ia-mă cu tine! Hai să fugim! – Regele m-a dus în cămările sale: ne vom veseli și ne vom bucura de tine. Îți vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubește, după dreptate te iubește!
Neagră sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasă, ca sălașurile lui Chedar, ca și corturile lui Solomon.
Nu vă uitați că sunt negricioasă că doar soarele m-a ars. Fiii maicii mele s-au mâniat, trimisu-m-au să le păzesc viile, dar via mea nu mi-am păzit-o!
Spune-mi dar, iubitul meu, unde-ți paști tu oile? Unde poposești tu la amiază? De ce oare să rătăcesc zadarnic pe la turmele tovarășilor tăi?
Dacă nu știi unde, tu cea mai frumoasă între femei, ține atunci mereu urmele oilor, paște-ti mieii în preajma colibelor, iezii în preajma ciobanilor!
Cu un telegar înhămat la carul lui Faraon te aseamăn eu, draga mea!
Frumoși se văd obrajii tăi, așezați intre cercei și gâtul tău împodobit cu șire de mărgăritare.
Făuri-vom pentru tine lănțișoare aurite, cu picături și crestături de argint.
Cât regele a stat la masă, nardul meu a revărsat mireasmă.
Periniță de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei.
Iubitul meu e ciorchinele de ienupăr, din Enghedi, de la vii cules.
Cât de frumoasă ești tu, draga mea! Cât de frumoasă ești! Ochi de porumbiță sunt ochii tăi.
Cât de frumos ești dragul meu! Și cât de drăgălaș ești tu! Pajiștea de iarbă verde ne este al nostru pat.
Cedrii ne sunt acoperiș sălășluirii și adăpost ne sunt chiparoșii.”
(Biblia – Vechiul Testament)”
Sculptură:
“Cupid și Psyche” de Antonio Canova:
O sculptură neoclasică ce ilustrează iubirea și dorința dintre două figuri mitologice.
“Le Baiser” de Auguste Rodin:
O sculptură renumită ce captează un moment de pasiune și afecțiune între doi îndrăgostiți.
“Romeo și Julieta” de Harriet Hosmer:
O sculptură ce ilustrează faimoasa scenă a balconului din piesa lui Shakespeare.
Muzică:
-“Adagio pentru coarde” de Samuel Barber:
O compoziție orchestrală plină de emoție ce evocă sentimente de iubire și pierdere.
-“Unchained Melody” de The Righteous Brothers:
O baladă clasică ce exprimă dorul și devotamentul iubirii.
-“Clair de Lune” de Claude Debussy:
O piesă de pian ce captează romantismul și serenitatea iubirii.
Film:
“Casablanca”:
Un clasic al cinematografiei care explorează sacrificiul și iubirea într-un context de război.
-“Pride and Prejudice”:
Adaptările acestui roman clasic reflectă frumusețea și complexitatea iubirii.
-“La La Land”:
Un film modern ce explorează relațiile, visele și iubirea în lumea contemporană.
Aceste opere de artă reflectă nu doar iubirea romantică, ci și complexitatea, frământările și frumusețea acestei emoții universale.
În cultura română, iubirea este un sentiment prețuit și adesea celebrat prin diverse forme de artă, literatură, tradiții și obiceiuri. Iată câteva perspective și aspecte notabile ale iubirii în contextul românesc:
Folclor și Tradiții:
-Doinele și baladele:
Aceste creații populare sunt adesea pline de emoție și exprimă diverse aspecte ale iubirii, de la dor și suferință până la bucurie și împlinire. De exemplu, doina este un cântec de jale ce poate exprima dorul de persoana iubită.
“Doina iubirii
Trece vara cea-nflorită,
Trece vara cea iubită,
Şi cu dânsa-n altă lume
Se duc florile din lume,
Se duc toate-n pribegie…
Rămâne țara pustie!
Numai două nu se duc,
Nici se duc, nici se usuc.
Una-i floare de zăpadă,
Una-i floare de livadă,
Una-i floarea crinilor,
Un-a trandafirilor;
Şi amândouă-s răsădite,
Şi amândouă-s înflorite,
Una-n câmpul raiului,
Alta-n cuibul graiului!
Mândruliţo, draga mea,
A căzut din cer o stea
Şi mi-a zis într-un ceas rău
C-am să mor de dorul tău
Şi mi-a zis într-un ceas blând
Că de-i face pe-al meu gând,
Să mă laşi a săruta
Două flori pe faţa ta,
Una-n câmpul raiului,
Alta-n cuibul graiului,
De murit, eu noi muri,
Ci cu tine m-oi iubi
Cât or creşte flori în lume
Şi s-or duce-n ceea lume!
(Vasile Alecsandri)
-Mărțișorul:
La începutul primăverii, bărbații oferă femeilor mărțișoare, un mic obiect decorativ prins cu un șnur alb-roșu, ca semn de dragoste, respect și apreciere. Acest gest simbolizează renașterea și dragostea pentru natură și persoana iubită.
-Dragobetele: Sărbătorit pe 24 februarie, Dragobetele este considerat echivalentul românesc al Valentine’s Day și este o zi dedicată iubirii și dragostei. În această zi, tinerii se întâlnesc, se sărută și fac promisiuni de iubire.
“De Dragobete
Voi șchiopăta ca un orb de atâta iubire, iubite
Ziua de Dragobete îmi va burzului prin plete
Iar, îmi va fi primăvară în suflet, cu tine
Într-un vals de sonete secrete să ne aline.
Cântă cu mandolina ta trubadur de versete
Șușotiri amintind de zănateci pe biciclete
Un amor de noi doi ca o baie de soare
Povestind într-un tren într-o gară la mare.
(Lidia Popa)”
Literatură:
-Mihai Eminescu: Poetul național al României, Eminescu, a scris multe poezii care explorează tema iubirii, cum ar fi “Luceafărul” și “Pe lângă plopii fără soț”. Poeziile sale abordează iubirea romantică, melancolia și dorul.
“Pe lângă plopii fără soț
Pe lângă plopii fără soț
Adesea am trecut;
Mă cunoșteau vecinii toți –
Tu nu m-ai cunoscut.
La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nțelegea –
Tu nu m-ai înțeles.
De câte ori am așteptat
O șoaptă de răspuns!
O zi din viață să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;
O oră să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oră, și să mor.
Dându-mi din ochiul tău senin
O rază dinadins,
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;
Ai fi trăit în veci de veci
Și rânduri de vieți,
Cu ale tale brațe reci
Înmărmureai măreț,
Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zâne ce străbat
Din timpurile vechi.
Căci te iubeam cu ochi păgâni
Și plini de suferinți,
Ce mi-i lăsară din bătrâni
Părinții din părinți.
Azi nici măcar îmi pare rău
Că trec cu mult mai rar,
Că cu tristeță capul tău
Se-ntoarce în zadar,
Căci azi le semeni tuturor
La umblet și la port,
Și te privesc nepăsător
C-un rece ochi de mort.
Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt,
Și noaptea candelă s-aprinzi
Iubirii pe pământ.”
(Mihai Eminescu, Poezii, 1884)
Poemul “Pe lângă plopii fără soț” de Mihai Eminescu explorează tema iubirii neîmplinite și a dorului. Eul liric evocă imaginea plopilor fără soț, simbol al singurătății și al trecerii timpului, pentru a exprima sentimentul de pierdere și nostalgia unei iubiri trecute. Versurile descriu cum eul liric trece pe lângă plopii fără soț și reflectează asupra unei iubiri neîmplinite, legată de un loc și un timp specific.
-Ion Creangă: În poveștile și amintirile sale, Creangă descrie adesea aspecte ale iubirii simple și sincere din mediul rural, reflectând viața și tradițiile satului românesc.
Muzică:
-Romanțele: Aceste cântece de dragoste sunt foarte apreciate în cultura română și sunt interpretate de-a lungul generațiilor. Romanțele exprimă adesea dorul, melancolia și frumusețea iubirii.
-Muzica populară: Numeroase cântece populare românești abordează tema iubirii, fie că este vorba de dragostea dintre doi tineri, dragostea pierdută sau bucuria de a fi împreună.
Film și Teatru:
-Filmele românești: Multe filme românești explorează teme de iubire și relații, cum ar fi “Declarație de dragoste” sau “Liceenii”, care abordează iubirea adolescentină și provocările ei.
-Teatrul: Piesele de teatru românești au adesea subiecte legate de iubire și relații. De exemplu, piesele lui I.L. Caragiale explorează aspecte ale iubirii, cu umor și ironie.
Artă:
-Pictura: Iubirea este un subiect frecvent în arta românească. Pictorii precum Nicolae Grigorescu și Ștefan Luchian au creat opere care reflectă frumusețea și emoția iubirii.
Aceste perspective reflectă bogăția și diversitatea modurilor în care iubirea este percepută și trăită în cultura română.
“Iubire Eternă
În cercul vremii, stele se-înalță, cad,
Noi rămânem, iubire, al tău veșnic fântânar
Prin vânturi și ploi, prin soare și frig,
Un fir roșu ne leagă, un legământ sigilează.
Dincolo de timp, dincolo de lume,
Privirea ta veșnică, ce-n mine rămâne,
În ochii tăi, văd infinitul întreg,
În brațele tale, o veșnicie se regăsește.
În nopți pline de vise și zile de dor,
În fiecare clipă, în fiecare zbor,
Eternitatea își țese povestea,
Cu fir de lumină, iubirea se-înveșnicește.
Nu-i vreme ce poate să frângă acest nod,
Nici ape adânci, nici munți înalți până la nori
Suntem unul și-același, în stele și-n cer,
În etern ne cunoaștem, iubirea ni-i dor.
(Lidia Popa)
Reflectarea asupra conceptului de iubire eternă ne conduce să luăm în considerare nu numai natura sentimentelor umane, ci și natura timpului, existenței și conexiunea noastră cu universul. Din punct de vedere filozofic, iubirea eternă reprezintă un fenomen care transcende contingentul și temporalul, plasându-se într-o dimensiune de sens și valoare absolută. Dragostea, așa cum o descrie Platon în dialogul său „Simpozionul”, este o forță care ne aduce mai aproape de frumos și adevăr. Pentru Platon, iubirea este o dorință de nemurire, care se manifestă atât în generarea biologică, cât și în generarea de idei și opere de artă. Această căutare a eternității prin iubire este o modalitate de a depăși condiția noastră muritoare și de a participa la ființa veșnică. În mod similar, filozoful german Arthur Schopenhauer, în lucrarea sa „Lumea ca voință și reprezentare”, vede iubirea ca o expresie a voinței de a trăi, o forță primordială care stă la baza tuturor manifestărilor vieții. Pentru Schopenhauer, iubirea este un răspuns la conștientizarea finitudinii noastre și o căutare a continuității prin procreare. Din punct de vedere fenomenologic, Martin Heidegger, în „Ființa și timpul”, reflectă asupra modului în care ființa-în-lume este legată intrinsec de relațiile cu ceilalți. Dragostea, ca relație autentică, ne permite să trăim altfel timpul, depășind liniaritatea și deschizând spații de sens care transcend prezentul.
În concluzie iubirea veșnică nu este doar o experiență emoțională, ci și o dimensiune filozofică care ne invită să reflectăm asupra naturii timpului, a ființei și a dorinței noastre de a transcende mortalitatea. Este o reamintire constantă a frumuseții și permanenței sentimentelor umane, care ne leagă de cosmos într-un dans nesfârșit al nașterii, vieții și reînnoirii.
Lidia POPA
Roma 24 Februarie 2022 – 24 Februarie 2025
Lasă un răspuns