Despre semnul biruinței, liniuţa de unire dintre oameni, dintre oameni şi Dumnezeu [113]

Nicolae SILADE

Nicolae SILADE

E uimitor cum marile spirite se întâlnesc întotdeauna în drumul lor spre cunoaștere, dar și mai fascinant mi se pare modul în care se reflectă nivelul la care a ajuns fiecare în opera sa.

Citind interviul pe care noua noastră colaboratoare, Diandra David, i l-a luat maestrului Oravitzan, considerat pictor al luminii, care transformă lumina în iluminare, mi-au venit în minte ultimele cuvinte ale lui Goethe: „Mehr Licht!” (Mai multă lumină!), dar și versurile lui Odysseas Elytis: „da timpul înaintează drept iar dragostea vertical/ și ori se rup în două ori nu s-au întâlnit niciodată”.

Bineînțeles că pot fi date multe alte exemple, dar aș vrea să mă opresc la versurile lui Elytis, pentru că el vorbește aici despre întâlnirea dintre orizontalitatea lumii (timpul) și verticalitatea ei (dragostea), iar această întâlnire este crucea, semnul biruinței (in hoc signo vinces).

La fel, Silviu Oravitzan vorbește despre cruce, despre centru, despre liniuţa de unire dintre oameni, despre liniuţa de unire dintre oameni şi Dumnezeu. Dacă liniuţa de unire dintre oameni este, bineînțeles, orizontală, liniuţa de unire dintre oameni şi Dumnezeu nu poate fi decât verticală. Iar întâlnirea dintre acestea două este crucea, văzută ca un centru al lumii, ca o iluminare.

Crucea, acest semn al biruinței, cum a intuit împăratul Constantin cel Mare, este așadar locul de întâlnire al umanului cu divinul, este victoria luminii asupra întunericului, victoria vieții asupra morții. Dacă orizontalitatea lumii, care este temporală, nu ne oferă perspective prea favorabile, salvatoare nu poate fi decât verticalitatea ei, care este veșnică.

„De o sută de ori câte zece/ am coborât pe întunecatul drum ce duce spre lumină,/ și de tot atâtea ori am urcat din/ întuneric spre lumină cu forțe și puteri reînnoite”, spune Toth în cartea sa. (s. m.).

Adică, lumina este și jos, și sus, nicidecum pe orizontală. Trebuie doar să o căutăm, fie coborând cât mai des și mai adînc în lăuntrul nostru, fie urcând, cât mai des și mai sus, spre Dumnezeu, care este însăși înălțarea.

Actualitatea literară, Nr. 113, Octombrie 2021

N.R. Celelalte editoriale au apărut în volumul [despre], Editura BrumaR, 2020

75

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.