Despre scriitori uitați în timpul vieții și marea resetare

Nicolae SILADE

Interesantă ancheta României literare din nr. 21-22/27 mai 2022, realizată de Cristian Pătrășconiu, la care răspund, în ordine alfabetică, Adrian Alui Gheorghe, Mircea Bârsilă, Ion Buzași, Liviu Capșa, Vasile Dan, Nichita Danilov, Péter Demény, Kocsis Francisko, Horia Gârbea, Gabriela Gheorghișor, Gheorghe Grigurcu,

Andrea H. Hedeș, Vasile Igna, Ion Bogdan Lefter,Adrian Lesenciuc, Mircea Mihăieș, Marius Miheț, Angelo Mitchievici, Toma Pavel, Ovidiu Pecican, Irina Petraș, Monica Pillat, Ion Pop, Nicolae Prelipceanu, Andreea Răsuceanu, Ileana Roman, Vasile Spiridon, Liviu Ioan Stoiciu,

Cornel Ungureanu, Răzvan Voncu, Varujan Vosganian, Constantin Zaharia, Mihai Zamfir și, nu în ultimul rând, Gabriel Chifu, cel care, credem noi, a avut inițiativa, pentru că rândurile domniei sale pot înlocui cu brio cele zece pagini ale anchetei.

Părerea mea este că ar fi fost mai interesante răspunsurile scriitorilor uitați în timpul vieții lor, pentru că aceștia sunt uitați tocmai de către cei care vorbesc despre scriitorii uitați.

Iar cei care vorbesc acum despre scriitorii uitați sunt uitați, la rândul lor, fără să știe, de către cei pe care îi uită. E o mare rivalitate între aceste două tabere și se pare că nimeni din literatura română nu dorește fuziunea lor.

„Calea prin care o operă (deci un scriitor) poate să învingă uitarea e asigurată de calitatea operei înseși”, spune Gabriel Chifu. Și nu putem să nu-i dăm dreptate.

Dar ce ne facem când există două sisteme de valori? Sau niciunul. E nevoie de o resetare, nu-i așa? Nu de marea resetare, care, după cum am văzut, poate fi verde, roșie sau rogvaiv și nu se referă nicidecum la cultură.

E nevoie, așadar, de o resetare culturală mai întâi și abia apoi de alte și alte resetări. Dacă va mai fi cazul.

Pentru că o repornire de la zero a sistemului de valori ale umanității ar conduce sigur la rezolvarea tuturor celorlalte probleme cu care se confruntă umanitatea în ziua de azi.

Este singura soluție viabilă și salvatoare în același timp. Și nu trebuie să o aplice alții pentru noi, ci noi, nouă înșine.

14

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.