Despre România Mare și unirea românilor cu românii [120]

Nicolae SILADE

„Europa nu poate să fie liberă decât dacă este locuită de popoare libere”, scria Traian Vuia la începutul secolului trecut. Iar în scrisoarea trimisă lui George Dobrin, în 11 aprilie 1922, cu privire la Unire, Vuia preciza:

„În 1918 am atras atenţia d-lor Bocu, Goga şi Lucaciu asupra chestiunei Unirei, le-am spus că Unirei trebuie să-i dăm o bază juridică şi conform dreptului internaţional. Am văzut însă, imediat, că mă aflu în prezenţa unor ignoranţi, fără nici o pregătire serioasă (…). N-am fost înţeles şi am fost suspiţionat că voesc independenţa Transilvaniei… Când s-a făcut Unirea nu s-a pus nici o condiţiune (…) N-avem să învinovăţim decât pe noi înşine: lipsa noastră de înţălepciune, de pricepere, superficialitatea noastră proverbială, absenţa unui bărbat cu pregătire europeană, o naivitate nepermisă la aceia cari pretind a conduce destinele unui popor”.

Mi se par valabile și astăzi considerațiunile inventatorului român. Și, mai mult decât atât, aș îndrăzni să spun că Marea Unire încă nu s-a făcut în ființa și spiritul poporului nostru, pentru că românii încă nu s-au unit cu românii, s-au unit mai degrabă cu stăpânitorii lor, străini sau numiți din străinătate, mereu cu ochii pe bogățiile noastre.

În toată istoria sa, poporul român nu a fost un singur veac liber. Ba a fost sub stăpânire romană, ba sub stăpânire turcească, austro-ungară sau rusească. Iar acum, când se pare că suntem liberi cât de cât, dinspre UE (mai rău ca pe vremuri dinspre URSS) vin directive peste directive, pe care le acceptăm fără crâcnire, în sala de așteptare a intrării în Schengen.

Acum, când se pare că suntem liberi cât de cât, ne căutăm singuri stăpâni în afara țării. Un italian chiar se arăta indignat și nu înțelegea cum pot românii să-și lase o țară atât de bogată pentru a merge să spele veceuri în Italia.

Da, ne căutăm stăpâni în afara țării, ne ducem de bună voie peste hotare, spre a-i îngriji pe babalâcii de acolo, în loc să avem grijă de noi înșine, să nu ne pierdem identitatea, tradițiile, cultura. Dar ce cultură avem noi, noi, românii, dacă nu știm să-i unim pe români cu românii?

Actualitatea literară, Nr. 120, Septembrie-Octombrie 2022

N.R. Celelalte editoriale au apărut în volumul [despre], Editura BrumaR, 2020

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.