Nicolae SILADE
Inițial, am vrut să pun iarăși un titlu pe care l-am mai pus, adică despre filosofie, religie, mitologie, poezie etc., dar pentru că în cele din urmă totul se rezumă la poezie, la poezia vieții, la frumusețea și la miracolul ei, iar poezia, la rândul ei, se rezumă la un simplu „te iubesc!”, referitor la viață bineînțeles, m-am gândit că ar fi mult mai potrivit acum să vă vorbesc aici despre cum e să fii când ești și nu ești, despre cum e să fii în marea trecere.
Blaga a fost genial aici, însă, mai mult poetic, nu a explicat pe înțelesul tuturor cum să fii în marea trecere. Departe de mine gândul de a nu-i considera geniali pe alți poeți, români sau din altă parte a lumii, dar, ca să fac referire doar la poeții români, e greu de găsit un altul, iar în literatura universală nici Dante, nici Shakespeare, nici Eliot, nu ne-au oferit răspunsuri la întrebarea „cum să fii în marea trecere?”.
Că suntem și totuși nu suntem în timp ce suntem, au spus-o mulți, poeți, filosofi, romancieri, istorici, oameni de cultură, oameni simpli, care au înțeles ce este și ce nu poate fi omul, dar cum putem să fim și după ce nu mai suntem nu a spus-o nimeni mai frumos decât Blaga: „nimic nu vrea să fie alt-fel decât este”.
Un vers care consună cu cele ale poetului grec Odysseas Elytis: „nimic să nu vină/ nimic să nu plece/ toate frunțile libere/ iar ca sentiment un cristal”. Dar asta e starea în care ne aflăm, miracolul, minunea, viața asta care ni s-a dat, da, ni s-a dat, nu am luat-o noi de undeva, dar o trăim ca și cum ar fi a noastră, ca și cum noi am fi stăpânii vieții noastre, o viață care trece cum trec toate cele, dar care lasă în urmă ce?
Hai să nu ne gândim ce lăsăm în urma noastră, dar să ne gândim ce suntem și unde suntem după ce nu vom mai fi. Ce am luat din pământ vom reda pământului, pentru că asta înseamnă marea trecere, ce am luat din cer vom reda cerului, pentru că asta înseamnă marea trecere, iar ce am luat de la Dumnezeu îi vom reda lui Dumnezeu, pentru că asta înseamnă marea trecere.
Dar ce ne-a dat Dumnezeu în această mare trecere? Ne-a dat înțelepciunea, ne-a dat talentul, ne-a dat gândirea de a le cumpăni pe cele două. Iar noi ce facem? Gândim și poezim, în loc să fim. Pentru că a fi, în timpul vieții și după ea, înseamnă a fi asemeni celui care ți-a dat viața, asemeni lui Dumnezeu.
Actualitatea literară, Nr. 108, Februarie 2021
N.R. Celelalte editoriale au apărut în volumul [despre], Editura BrumaR, 2020
Lasă un răspuns