Nicolae SILADE
Am încurajat, am promovat întotdeauna poezia, în special poezia tânără, pe care am considerat-o de viitor, am încurajat, am promovat întotdeauna poeții, în special poeții tineri, pe care i-am considerat de viitor.
Nu am luat în calcul însă viitorul poeziei. Nu am luat în calcul tinerețea poeziei. Și am ajuns acum să mă întreb: oare există poezie nouă și poezie veche?
Iar răspunsul pe care mi-l pot da acum este că poezia este mereu tânără, oricât ar fi de nouă, oricât ar fi de veche.
Poezia este atunci când este, cum spune un bun prieten dintre prietenii mei.
Nu este a mea, a ta, sau a altcuiva, este poezie, însă doar atunci când este poezie. Pentru că nu poți pune semnul egalității între Homer, să zicem, și Dante, sau între Shakespeare și Emil Brumaru, sau, ca să coborâm ștacheta, între Lucian Blaga și cel mai tânăr debutant.
Poezia nu se măsoară, poezia se simte, poezia se înțelege, poezia este, cum spunea Nichita Stănescu, singura avuție care n-a putut fi jefuită niciodată și nu va putea fi jefuită niciodată, adaug eu, pentru că ea este înlăuntrul nostru, înlăuntrul nostru pe care îl descoperim când iubim, când încercăm să descifrăm tainele existenței, când încercăm să aflăm cine suntem, când încercăm să ne cunoaștem pe noi înșine.
Aș merge mai departe cu aceasă idee și aș spune că poezia este o mireasă fără mire, o ființă vie, care naște poeți, nu invers. Nu. Niciodată invers.
Nu poeții nasc poezia, ci poezia îi naște pe poeți.
Până în ’89 aveam la Lugoj „o școală de poezie” și chiar actualitatea literară are două pagini care se numesc chiar așa: „școala de poezie”.
Cu toate acestea, nu cred deloc în atelierele de scriere creativă, pentru că, zic și eu, ca Mihail Sadoveanu despre Școala de Literatură „Mihai Eminescu”:
„Dragii mei, de aici vor ieși tot atâția scriitori câți au intrat!”
În final, reproduc o poezie tânără din tinerețe: „eu vin şi vă spun/ cine-a văzut o femeie umblând dezbrăcată/ ca o nebună noaptea pe străzi// cine-a văzut-o/ dansând şi cântând/ să nu se-nsoţească cu ea/ să nu se-nsoţească/ să nu// căci numele ei/ este chiar poezia/ şi pe mulţi i-a pierdut/ până-n ziua de azi/”.
Actualitatea literară, Nr. 138, Noiembrie-Decembrie 2025
N.R. Celelalte editoriale au apărut în volumul [despre], Editura BrumaR, 2020
Un text necesar și lucid, care surprinde foarte bine tensiunea dintre continuitate și ruptura generațională din poezia tânără. Mi se pare important că discuția rămâne ancorată în valori estetice, nu doar în etichete de vârstă. Literatura vie se construiește tocmai din acest dialog dintre forme vechi și sensibilități noi.