Despre naștere, devenire și renaștere [133]

Cred că am spus-o de foarte multe ori, dar îmi place să o mai spun o dată: cea dintâi minune este nașterea. Este asemănătoare cu nașterea Universului, despre care unii spun una, alții spun alta și fiecare crede ce spune. Dar eu cred că nașterea omului și nașterea Universului sunt o minune, iar minunile nu pot fi explicate.

Știm cu toții că venim de undeva, dar cum se produce această venire nu prea înțelegem mulți dintre noi. În primul poem din ciclul „pixeli”, din volumul „calea victoriei” [2019], spuneam așa: „deschizi ochii și vezi că totul există și vii peste această existență de peste această existență poate de aici bucuria celor ce te întâmpină poate de aici plânsul celui ce vine aici pentru a pleca dincolo”.

Și pentru că niciunul dintre criticii noștri nu a comentat pixelul din care am citat, și pentru că îmi place de la o vreme să mă citez [vezi poeseurile mele], o voi face mai departe:

„ar fi prea simplu să spui că vii dintr-o dragoste mare dintr-un vis de dragoste dar poate că așa este și așa este după ce ai văzut acel powerpoint de la nasa și te simți ca un pixel într-o nesfârșită hologramă și întreg sistemul solar e un pixel față de alte sisteme solare galaxii roiuri de galaxii superroiuri quasari vorbim de ani-lumină în lumina anilor vedem ce nu e nu vedem ce este poate că totul e doar o poveste poate că vii de mult mai de departe de mult mai de deasupra trebuie să ții un jurnal trebuie să vezi ce nu se vede trebuie să ieși din ape și să mergi pe apă apa este elementul esențial aici scrie asta scrie în jurnalul tău cei de aici vor un viitor ce nu vine au un trecut ce nu trece în timp ce prezentul se prezintă continuu și spune totdeauna prezent poate că totul începe cu prezentul în care vii și e un miracol venirea celui viu între vii”.

Acum, cine are urechi de auzit să audă și cine are ochi de văzut să vadă!

Ai venit aici, dar ce faci aici?

Dacă vrei să rămâi, trebuie să devii, să devii cel care ești.

Trebuie să te cobori și să te înalți peste condiția umană, trebuie să mori și să te naști a doua oară, asemeni bobului de grâu, cum spune cartea cărților.

Și, abia după ce vei renaște, vei vedea cu adevărat „mirabila sămânță” care este viața.

Actualitatea literară, Nr. 133, Ianuarie – Februarie 2025

N.R. Celelalte editoriale au apărut în volumul [despre], Editura BrumaR, 2020

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.