Nicolae SILADE
Pentru că eu nu mi-aș bate capul cu noțiuni ca timp și spațiu, început sau sfârșit, margine ori nemărginire, sau cu întrebări de genul „ce a fost la început: oul sau găina?”, v-aș propune să privim lucrurile dintr-o altă perspectivă și anume: lumea exterioară vs lumea interioară.
E drept că lumea exterioară există de când lumea (dacă într-adevăr există și nu e doar o iluzie – maya), dar la fel de adevărat e și faptul că lumea interioară se formează și începe să existe (dacă atinge acea stare pe care o numim existență – nirvana) din lumea exterioară.
Care, la rândul ei, poate fi formată, reformată de către o lume interioară reală/ideală. Între aceste două lumi există o interacțiune continuă, aș zice nesfârșită, și o strictă cauzalitate, ceea ce mă determină să afirm că amândouă sunt una, la o adică.
Pentru o mai bună înțelegere, eu le-aș uni în sintagma lăuntrul-înconjurător, care poate fi definită ca un echilibru perfect între lumea din jur și cea din lăuntrul nostru. Dar cum se poate ajunge la acest echilibru perfect? Foarte simplu. Comportându-ne cu împrejurul nostru exact așa cum ne comportăm cu noi înșine.
Acceptându-l așa cum este, dacă și noi ne acceptăm așa cum suntem, cu toate metehnele noastre, sau contribuind la bunăstarea lui, dacă și noi ne dorim bunăstarea. Sau iubindu-l, dacă vrem să fim iubiți. Nu degeaba se spune: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!”.
Dar dacă pentru noi aproapele nu înseamnă împrejurul, ci doar cei care ne sunt aproape (fizic, sufletește sau spiritual), atunci echilibrul suferă. Pentru că ei sunt doar semenii noștri, alte lumi interioare născute din lumea noastră exterioară și nu reprezintă decât o infimă parte din împrejurul nostru.
La fel ca un fir de iarbă, ca un fluture sau ca o pasăre.
Când însă echilibrul perfect se realizează, când lăuntrul nostru și înconjurătorul sunt în armonie, atunci, abia atunci se poate spune că existăm ca ființă în Ființă și că Ființa începe să existe în noi.
Iar existența noastră reală e acest lăuntru-înconjurător care nu mai poate fi separat. „Credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl.” (Ioan, 10:38)
Actualitatea literară, Nr. 109, Martie-Aprilie 2021
N.R. Celelalte editoriale au apărut în volumul [despre], Editura BrumaR, 2020
Lasă un răspuns