Despre generația de aur a literaturii române [114]

Nicolae SILADE

M-am întrebat mereu care a fost generația de aur a literaturii române, m-am întrebat dacă a fost, dacă va fi, căci deocamdată nu cred că este. Nici generația 60, nici generația 70, nici generația 80, nici generația 90, nici douămiiștii, nici douămizeciștii, nici douămidouăzeciștii nu fac față unei astfel de aprecieri.

Și parcă nici nu se mai poartă în ultima vreme generaționismul. La modă e acum lista canonică, un fel de generație a generațiilor, care nicidecum nu este de aur. Și cum la fotbal Hagi a fost cel care și-a aurit generația, tot așa, în literatură, cred eu, Eminescu este cel care rămâne cu aurul pe care l-a dăruit generației sale, deși el vede în trecutul său „zilele de-aur a scripturelor române”.

Ce vreau eu să spun prin asta este că: 1). termenul de generație nu-i ajută deloc pe generaționiști, care nu se pot evidenția individual în afara ei; și 2). spiritele înalte definesc o generație, nicidecum invers.

Să ne gândim puțin la Shakespeare. Din ce generație a făcut el parte?

Să ne gândim la Dante. Din ce generație a făcut el parte?

Din ce listă canonică au făcut parte Homer, Eschil, Platon, Socrate, Aristotel, ca să dau doar câteva nume, deși m-aș duce cu exemplele mult mai departe, până la Cartea lui Toth, până la Epopeea lui Ghilgameș sau, mult mai bine, până la Eclesiastul, ale cărui ziceri nu au putut fi egalate până în ziua de azi, nicidecum depășite.

Pentru că, în cultură, cum bine zicea odată Alex Ștefănescu, nu există progres. Și atunci, oare nu e îndreptățit să ne întrebăm care a fost, care este, care va fi generația de aur a literaturii române, când îi avem în vârf doar pe Eminescu, Eliade, Cioran, Noica, Blaga, Arghezi, Bacovia, într-o pomenire succintă și aleatorie?

Am scris aceste rânduri cu gândul la cei care nu fac parte din nicio generație, din nicio listă canonică și din nicio istorie a literaturii române, dar care, prin ceea ce scriu, sunt apreciați la nivel internațional.

Îmi permit să dau doar câteva exemple, care îmi vin acum în minte: Constantin Severin, tradus și publicat pe toate continentele, Igor Bergler, care a vândut peste 250.000 de exemplare dintr-un roman al său, Balázs F. Attila, tradus și apreciat până peste poate.

Și atunci, oare nu e îndreptățit să mă întreb care este generația de aur a literaturii române?

Actualitatea literară, Nr. 114, Noiembrie-Decembrie 2021

N.R. Celelalte editoriale au apărut în volumul [despre], Editura BrumaR, 2020

58

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.