Despre debuturi și rebuturi, despre cenzură și autocenzură [106]

Nicolae SILADE

Mă bucur că dl Nicolae Manolescu a înțeles în cele din urmă cum stau lucrurile în literatură referitor la debuturi, rebuturi, cenzură și autocenzură.

În editorialul „Timpul rebuturilor” din România literară nr. 50/2020, domnia sa recunoaște că „răspunderea principală pentru înmulțirea lor (a rebuturilor, n.n.) ne revine nouă, critici, redactori sau editori. […] Piața literară este invadată de subproduse literare, la a căror „descoperire“ și promovare am contribuit noi, criticii cei plini de îngăduință.

Pe mulți din acești veleitari, noi i-am debutat, sub cuvânt că i-am crezut promițători, sau i-am promovat mai târziu din neatenție sau din interes. I-am nominalizat la premii, ba chiar i-am premiat. Și acum, ce să facem? Se simt omologați și au pretenții. Ne copleșesc numeric. […] Oaspeții nedoriți se comportă ca o hoardă de tătari culturali. Am creditat și eu destui dintre ei.

Doar că pe vremea mea mistreții erau blânzi. Mai toți colegii mei mai tineri au însă pe conștiință câțiva mistreți de tip nou, pe care i-au flatarisit la debut”.

În ceea ce ne privește, am sesizat în nenumărate rânduri absența criticii de întâmpinare (așa cum o făceau Laurențiu Ulici și Geo Dumitrescu pe vremuri), corupția din sistemul de evaluare care a racolat câțiva critici valoroși puși pe căpătuială, ignorarea literaturii tinere de către revista etalon a USR, ceea ce a determinat refugiul lor în virtual.

Din păcate, dl Manolescu nu mai poate face nimic, nu mai poate gira pe nimeni (dacă recunoaște că a greșit), nu mai poate salva pe nimeni, poate doar să-i discrediteze pe cei care i-a girat cu o altă măsură, așa cum a făcut-o în nr. 51-52 al RL, când îl reduce la zero pe nobelizatul propus chiar de domnia sa.

Însă problema pe care abia acum o conștientizează dl Manolescu e destul de veche. Un scriitor adevărat, de la Homer încoace, nu se consideră înzestrat de la natură, ci se roagă: „Cântă-mi, o, Muză, bărbatul cu gând iscusit, care-ntruna/ Dus fu pe mare”, apoi lucrează pe text până când „orbește”, ca să vadă mai departe, își cenzurează muza și se autocenzurează, iar dacă debutează cumva, cândva, mai târziu își va renega debutul, pentru că se consideră un veșnic debutant.

Actualitatea literară, Nr. 106, Noiembrie-Decembrie 2020

N.R. Celelalte editoriale au apărut în volumul [despre], Editura BrumaR, 2020