Iată-ne ajunși și aici, în postumanismul literar. Ce postmodernism? Ce minimalism? Ce mizerabilism? Ce douămiism și alte isme scornite de generaționiști?
Suntem, doamnelor și domnilor, în plin postumanism literar. Chiar dacă termenul nu e definit (încă) de teoreticienii postumanismului, care l-au ramificat în postumanism cultural, postumanism filosofic, antiumanism etc., el devine încet-încet o realitate.
Dacă din creația literară începe să lipsească umanul, cu toate valorile lui milenare, de ce se plâng scriitorii că nu mai au cititori? Cititori umani, vreau să zic. Că inteligența artificială îi citește oricum, dar nu le cumpără cărțile.
I-am auzit pe unii văicărindu-se că lumea nu mai citește ca altădată, că cititorii se împuținează de la o zi la alta, dar nu se întreabă nicidecum de ce și nici nu se privesc pe ei înșiși în oglindă.
Mă refer la scrierile lor, pe care majoritatea le consideră geniale și care se vor inovatoare, ca să nu spun progresiste. Dar în literatură nu există progres.
A spus-o Alex Ștefănescu: „în literatură nu există progres, cum se întâmplă în tehnică, ci mai degrabă o succesiune de mode”, iar Michel Deguy a întărit această afirmație: „nu cred câtuși de puțin în progresul literaturii; e doar o succesiune de perfecțiuni”.
Și atunci? Sunt oare cititorii de vină că scrierile lor nu îi atrag? Sunt oare cititorii răi că nu le cumpără cărțile? Și care ar fi cititorii buni?
Păi cititorii buni, în opinia mea, ar trebui să fie autorii înșiși. Ei ar trebui să citească bine operele înaintașilor, înainte de a scrie, iar după ce au scris să ceară părerea unui cititor rău (criticul literar), înainte de a publica.
Numai așa raportul scriitori-cititori s-ar putrea inversa. Pentru că, în prezent, primii sunt majoritari.
Închei cu două citate; primul din Geo Dumitrescu, care spunea: „creația literară e ca o armată pe care o trimiți să cucerească noi teritorii; dacă nu o înarmezi cum se cuvine, va pierde bătălie după bătălie, fără să ai posibilitatea de a-i mai trimite întăriri”, iar al doilea din Eugen Barbu: „odată terminată o carte, ea devine un glonț scăpat din pușcă, nu-l mai poți întoarce”.
Și vă invit să citiți, în pagina 26, articolul lui Eugen Blaj pe această temă.
Actualitatea literară, Nr. 128, Ianuarie-Februarie 2024
N.R. Celelalte editoriale au apărut în volumul [despre], Editura BrumaR, 2020
Lasă un răspuns