Despre citit, citire. Cititori din toate țările, uniți-vă!

Nicolae SILADE

Să zicem că apare o carte foarte, foarte bună și primul ei cititor nu poate sta locului dacă nu îi spune iubitei, soției, prietenului sau primului întâlnit în cale despre inedita apariție, despre acest adevărat miracol. La fel, iubita, soția, prietenul sau primul întâlnit în cale nu va putea sta locului, după lectură, dacă nu dă știrea mai departe.

Nu e nevoie de niciun fel de marketing literar, nu e nevoie de niciun agent literar, nu e nevoie de nimic altceva la apariția unei cărți foarte, foarte bune. Așa cum nu e nevoie de nimic altceva la răsăritul soarelui, la munte sau la mare, decât să asiști la acest miracol. Și să te bucuri de el, împreună cu familia, cu prietenii, cu cei care gândesc și simt la fel ca tine.

Așa e și cu cartea. Păi ce, erau agenți literari pe vremea lui Homer? Era marketing literar pe vremea lui Shakespeare? Cum au ajuns operele lor până la noi și cum rezistă ele încă? Oare nu prin valoarea pe care o au?

Dar noi, scriitorii de azi, care nu suntem în stare nici măcar să-i citim de la un capăt la altul, darmite să-i mai înțelegem, îi considerăm depășiți, îi aruncăm în debara și facem experimente literare în ideea că aducem ceva nou în literatură.

Dar, în literatură, ca și în viață, nimic nu e nou sub soare. Sau, cum spunea Alex Ștefănescu cândva, în cultură nu există progres. Câtă vreme omul e tot așa cum l-a făcut Dumnezeu, după chipul și asemnărea Sa, nici nu poate fi altfel, el nu poate gândi altfel și nu poate simți altfel.

Vorbim de o criză a lecturii? E o problemă falsă. Mai degrabă poate fi vorba de o criză a scrierii. Nu mai știm ce să scriem și cum să scriem, după ce am încercat avangardisme de tot felul, modernisme și post-modernisme, crezând că doar forma contează.

Da, contează, așa cum ulciorul lui Omar Khayam poate fi admirat și gol, dar plin cu vin e mai util și mai prețuit. Nu știu dacă m-am făcut înțeles, dar cititorii pe care îi acuză „scriitorimea” nu au nicio vină.

Cine ar vrea să primească în loc de un pește viu unul de plastic sau de sticlă? Așa e și cu cartea. Dacă e bună și utilă, își va găsi singură cititorii. Până atunci, cititori din toate țările, uniți-vă!

16

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.