Despre bătrâna tinerețe a literaturii române [124]

Nicolae SILADE

Sunt foarte multe întrebările care m-au condus la titlul de mai sus, însă răspunsuri, din păcate, nu prea sunt. E adevărat că avem o literatură tânără, chiar foarte tânără, care încearcă să se ridice la nivelul marilor literaturi ale lumii și să țină pasul cu ele, dar reprezentanții ei, văzuți din afară, sunt trecuți bine de șaizeci de ani.

Că văzuți din afară sunt doar cei promovați în afară (și foarte puțini, și foarte puțin), asta e o altă poveste. Situația însă nu e deloc schimbată dacă o privim din lăuntru. La un colocviu de acum câțiva ani, Lidia (soția mea) mi-a atras atenția că toți cei prezenți (și erau prezenți, din toate colțurile țării, cei mai de seamă scriitori ai ei) au peste șaizeci de ani.

„Unde sunt tinerii?”, m-a întrebat ea. Și de atunci mă întreb mereu și eu: unde sunt tinerii tinerei literaturi române? În revistele noastre literare sunt prea puțin vizibili, la festivaluri sau în tabere nu prea îi vezi, în librării cărțile lor nu prea sunt așezate în față, despre prezența lor în biblioteci nici nu mai vorbim. Dar, cu siguranță, ei există.

Vizibilitatea lor însă se reduce la simpla prezență pe rețelele sociale, pe câteva site-uri personale sau de grup, la participarea în cluburi de lectură, cum sunt Clubul de lectură Institutul Blecher sau Casa de Poezie Light of ink. Unii mai apar, o dată la șase luni, în revista Poesis Internațional sau, și mai rar, la Casa de Editură Max Blecher.

Ai impresia că există două literaturi, paralele, aș spune: una tânără, care încă nu-și arată chipul, și alta bătrână, care și-l scoate ostentativ în față. Dar ceea ce mi se pare nefiresc de-a dreptul este că ele se ignoră reciproc. Iar asta este în detrimentul întregii literaturi.

Pentru că tinerii nu se pot forma, nu se pot împlini fără a-i studia pe înaintașii lor, iar seniorii nu vor avea viitorul și posteritatea asigurate dacă nu le întind o mână tinerilor.

Nu are rost să mă pronunț în privința disputei dintre cele două tabere, se știe cine a iscat-o, dar pot să spun că nu e un simplu conflict între generații. E mult mai mult decât atât.

Iar câtă vreme ele, taberele, sunt ireconciliabile, tânăra literatura română va semăna tot mai mult cu o fată bătrână.

Actualitatea literară, Nr. 124, Mai-Iunie 2023

N.R. Celelalte editoriale au apărut în volumul [despre], Editura BrumaR, 2020

47

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.