Violeta Berea e o prozatoare cu școala vieții, care a dezvățat-o de iluzii, briz-brizuri și floricele. Scrisul ei e aproape brutal acolo, în adânc, unde ajungi vrând nevrând. Privește lumea și o descrie la rece, exact, fără să mângâie, să apere, să scuze. Nici un personaj al ei nu scapă vivisecției. Când o citești, e ca și cum ai trage aer în piept și te-ai scufunda într-o apă tulbure, unde foșgăie viața, călăuzit de un alien.
Florin Iaru
Violeta Berea mizează pe intensitate și îi reușește. Proza ei, chiar și când are inflexiuni fantastice, este o excelentă radiografie a timpului și a societății noastre recente. Și dincolo de lucrurile pe care le vedem și le intuim toți, ea reușește mereu să scoată în prim-plan extraordinarul și să releve din faptele mici ale vieții înțelesul ascuns.
Cosmin Perța
Violeta Berea (n.1973, Șercaia) a absolvit filologia la Brașov, în 1997 și 2007, și lucrează ca profesoară. Între 2009 și 2015 a lucrat ca infirmieră în Marea Britanie. A participat la cursuri de creative writing și a publicat proză scurtă în revistele Iocan, Ficțiunea, Liternautica, Literomania, Revista de Povestiri.
Viața mea în 1984 de Gelu Diaconu
Memoria lumii se păstrează prin poveștile spuse de oameni. Viața mea în 1984 e una dintre aceste povești care vor rămâne în timp să le spună și generațiilor viitoare cum a fost viața oamenilor obișnuiți sub comunism. Iar Gelu Diaconu e un povestaș care scrie istoria împreună cu noi. De neratat.
Cristian Fulaș
Am să mă-ntorc bărbat! Așa te întorci din armată: bărbat cu sindrom posttraumatic, proiectat pe fundalul sumbru al anilor ’80, în plin comunism, în plină penurie de orice mijloace de trai. Un roman percutant, un prozator care își poartă cu mână sigură protagonistul de la un capăt la altul al distopicului an 1984.
Ștefania Mihalache
Un roman alert, „spus” parcă dintr-o suflare, în care se pune sub lentile măritoare viața unui tânăr din București care, în orwellianul an 1984, trebuie să-și găsească o slujbă, o iubire, o casă, un rost. Comunism recuperat la firul ierbii, amintiri din armată, atmosferă cu tușe subtile și un erou atașant care te poartă cu el de-a lungul a tot felul de întâmplări, unele mai pline de suspans ca altele.
Ioana Nicolaie
Gelu Diaconu (n. 26 noiembrie 1962) este poet, prozator și jurnalist cultural. A debutat publicistic în 2004, în revista Oglinda Literară, cu un grupaj de poeme. Debut editorial în 2006, la Editura Marineasa, cu povestirea Fabian (reeditare 2024 la Editura Polirom).
A contribuit în calitate de antologator la apariția volumelor Generația O Mie de Semne – 59 de poeți apăruți la Poșta redacției (Casa de Pariuri Literare, 2022) și Biblioteca lui Gelu (Editura Cartex, 2023), care conține 15 interviuri realizate în cadrul podcastului Biblioteca lui Gelu.
În prezent administrează site-ul cultural www.omiedesemne.ro și este realizator al podcastului Biblioteca lui Gelu, un proiect realizat în colaborare cu Dan-Andrei Deaconu și Mihai Deaconu.
Seara, după ora 9 de Delia Hügel
Delia Hügel reconstituie, cu minuțiozitate și o doză de umor negru, universul Aradului contemporan, infuzându-l cu extraordinar: o colecție de personaje ușor de recunoscut (gospodina, vecina băgăcioasă, adolescenta nesigură, soția neapreciată), cărora autoarea le conferă personalitate și pe care le aruncă în cele mai neașteptate situații: bani picați din cer, daruri blestemate, secrete de familie, pofte insațiabile, nimic nu e prea mult în această carte delicioasă.
Cristina Chira
Un lucru se poate spune cert despre proza scurtă a Deliei Hügel: entuziasmează. Autoarea acționează ca un anticar experimentat, selectează doar poveștile cele mai expresive, cu istoriile lor pline de stranietate și frumusețe.
Cosmin Perța
Delia Hügel e o povestitoare înnăscută. Mă oftic că și-a ținut darul sub oboroc atât amar de vreme. Scrie de parcă ar cânta la mai multe instrumente odată. inventează personaje și întâmplări strălucitoare, paradoxale, întunecate și ispititoare. Nu e text în care să nu cazi amețit, ca în borcanul cu miere.
Florin Iaru
Delia Hügel s-a născut în anul 1962, la Cugir, în județul Alba. Locuiește în Arad. A absolvit Facultatea de biologie din Cluj, în 1984. A lucrat ca profesoară, translator, ghid, agent de turism, scriitor de proiecte, pentru ca la 59 de ani să decidă că vrea să scrie proză. A făcut cursuri de scriere cu Florin Iaru, Cosmin Perța și câteva sesiuni la Revista de povestiri. A publicat proză scurtă în Revista de povestiri și Ficțiunea precum și în Timpul. O povestire i-a apărut în volumul colectiv Dragostea când te doare la editura Litera.
O moarte cum tu nu ai putea avea de Ciprian Măceșaru
Ce înseamnă viață adevărată? Mit sau fatalitate, scenariu tragic, fericiri cu termen de valabilitate sau triumf al derizoriului, propagandă a minții noastre sau pur și simplu oglinda întoarsă? Vesele și triste, tragi-comice, alteori, cinematografice, scurt-metrajele lui Ciprian Măceșaru au realismul lor dur și metaforizant, ștampilat cu magie cât să suporte pagina.
Marius Miheț
Scrisul lui Ciprian Măceșaru alege mai ales concizia pentru a fi eficient, fără a se pierde în lungimi sau tergiversări, țintind direct la miezul a ceea ce vrea să exprime. Ca și în această culegere de povestiri, O moarte cum tu nu ai putea avea – titlu splendid! – șaptesprezece fotograme fulminante și directe, ca niște săgeți care se îndreaptă spre inima vieții, a cotidianului, dând strălucire, pe de o parte, capacității psihologice a autorului de a sonda umanitatea prin flerul stiloului său, iar pe de altă parte prezentând situații „limită” în care să-ți proiectezi mintea și să te regăsești/recunoști pe tine însuți.
Mauro Barindi
Ritm acordat cu o mobilitate crescută a ochiului: scene domestice, mici vacanțe, întâlniri în baruri, înfruntări pe aeroport, care dau mǎsura fragilitǎţii unei existenţe ce se fixeazǎ, amǎgitor, într-o fotografie ori se pǎstreazǎ, neliniștitor, într-o pânzǎ de Tjalf Sparnaay. Pot reverbera toţi cei care (cunoscând alianţa dintre ceasul mǎrunt și marea istorie) se strǎduiesc sǎ înţeleagǎ sensul amintirii, al speranţei, al ratǎrilor corijabile și al pierderilor ireparabile.
Grațiela Benga
Ciprian Măceșaru (n. 07.09.1976, Câmpina) este scriitor, fotograf și muzician. A scris poezie, proză, literatură pentru copii, eseu, jurnal, dar și libretul unei opere de cameră. A publicat un album de fotografie și a avut o primă expoziție personală. A fost inclus în numeroase antologii și a fost tradus în mai multe limbi. A activat ca toboșar și compozitor în formațiile Hotel Fetish și Toulouse Lautrec. În prezent scrie pentru revista Matca și are un nou proiect muzical.
Aceste iubiri care ne macină de Antoaneta Zaharia
Acest roman al Antoanetei Zaharia este o demonstrație de virtuozitate și în folosirea teodolitului pentru intabulări planetare, și a microscopului adus la firul ierbii. De la distanță, personajele sunt o încrengătură de lunatici. De alături, ori dinăuntru, se privesc cu duioșie, (supra)viețuind și ele ca tot omul. Joc de roluri minuțios, performant, așa cum îl puteți vedea și pe cel al actriței Antoaneta Zaharia, serile, la Odeon.
Doru Mareș
Roman, de dragoste, roman de formare, Antoaneta Zaharia construiește sub formă de puzzle o poveste a timpurilor noastre, dar cu rădăcini într-un trecut fascinant și misterios. O carte ce emoționează și desface faldurile realității ca foile unei cepe.
Cosmin Perța
Antoaneta Zaharia are, cu siguranță, o stea polară! Respiră la o înălțime în care nicio simțire nu i se ofilește. Actriță extrem de talentată, Toni scrie de mult povești uimitoare. Muza nu ne vizitează mereu, dar Antoaneta, tenace și serioasă, o vânează și o pune la presat în paginile acestei cărți frumoase.
Rodica Mandache
Antoaneta Zaharia s-a născut în București, 1974. A urmat studiile Academiei de Teatru și Film, secția Actorie, București, la clasa profesorilor Alexandru Repan, Mitică Popescu, Victor Strengaru, în 1997 a devenit licențiat în Artele spectacolului, a fost angajată la Teatrul Bulandra sub directoratul lui Victor Rebengiuc, în 2003 s-a transferat la Teatrul Odeon unde lucreză ca actriță și în prezent. A lucrat numeroase spectacole cu regizorii Radu Afrim, Alexandru Dabija, Cătălina Buzoianu, Dragoș Galgoțiu, a fost răsplătită cu numeroase premii de interpretare. Activitatea teatrală s-a extins către dramaturgie, câteva piese de teatru au fost premiate în festivaluri de dramaturgie românească, Uniter 2008, Piatra Neamț 2022, 3G HUB Târgu-Mureș 2023, i s-au pus în scenă spectacole după textele ei la Timișoara, Brașov. A debutat în 2005 la Editura Polirom cu romanul Garsonieră în centru, în 2022 a publicat la Casa de Pariuri Literare volumul de proză scurtă În căutarea lui Porcelaine și cartea în versuri pentru copii Zac și Milina… A făcut cursuri de scriere creativă, proză scurtă și literatură pentru copii cu scriitorii: Cosmin Perța, Mihai Mălaicu-Hondrari, Florin Bican. Este căsătorită, are trei copii, trei căței, patru pisici și o livadă.
Lasă un răspuns