Poemul ales

Noi nu am așteptat niciodată barbarii

noi nu am așteptat niciodată barbarii

ne-am retras tăcuți în păduri și în munți

după ce am dat foc la grâne am otrăvit fântânile

am dărâmat podurile și turnurile de veghe

fără să privim în urmă orizontul învolburat

 

noi nu am așteptat niciodată barbarii

ne-am zidit umbrele în pereți de case și-n biblii

și am luat cu noi toate cuvintele și poveștile

unui șir nesfârșit de vieți trăite și netrăite

fără să privim în urmă orizontul învolburat

 

noi nu am așteptat niciodată barbarii

ne-am împodobit sufletele cu dor și speranță

cu muzica lumilor văzute și nevăzute

și am săpat în noi până la ultima picătură de sânge

fără să privim în urmă orizontul învolburat

 

noi nu am așteptat niciodată barbarii

ne-am abandonat în lumina țesută din coame de cai

căutând ființa limbajului în ființa naturii

și ochii ireali ascunși în ochii reali

fără să privim în urmă orizontul învolburat

 

noi nu am așteptat niciodată barbarii

ne-am înălțat troițe din lacrimi și vise

și ne-am lăsat cotropiți de vocalele eterice și calde

din șoaptele incandescente de iubire și de moarte

fără să privim în urmă orizontul învolburat

 

noi nu am așteptat niciodată barbarii

și totuși profeții și înțelepții ne spun

ei se află demult printre noi

 

Constantin Severin

Suceava, 26 iunie 2020

1

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sus