Eliana Zah: Acorduri și dezacorduri pe partitura vieții

Share Button

Dan TIMARU

Eliana Zah este absolventă a studiilor de licență și master din cadrul Universității Naționale de Muzică din București, secția Muzicologie, profesor de pian, canto, muzică ușoară și teorie muzi-cală, cu o experiență de 8 ani în acest domeniu.

Pianul este un instrument muzical acustic cu coarde, inventat în Italia, de către Bartolomeo Cristofori, în jurul anului 1700. Povestea pianului începe însă mult mai devreme, cam pe la jumătatea secolului al XII-lea, cu primul său strămoș – monocordul cu clape – căruia, ulterior, i-au fost adăugate mai multe coarde.

Pianistul, artistul care prin talent și sensibilitate transmite auditoriului fiorul muzicii, cu ajutorul acestui minunat instrument, are de parcurs un drum greu până la perfecțiune.

Ani de muncă intensă stau la baza maeștrilor genului, oameni care prin simplitatea și modestia lor trec adesea neobservați prin acest vacarm al unei societăți manelizate și copleșită de kitsch. Vă invit să parcurgeți o scurtă istorie a unui artist lugojean, în drumul său spre cunoaștere, dar și spre recunoaștere, a noastră, a tuturor.

Numele său este Eliana Zah.

„M-am născut la data de 1 august 1992, în Timișoara. Primii pași pe drumul muzicii i-am făcut în cadrul Școlii de Arte Frumoase „Filaret Barbu” Lugoj, la clasa prof. Carmen Schonner. Pianul a fost cea dintâi și unică alegere ca instrument, în detrimentul viorii care mi-a fost sugerată. Aveam auzul muzical foarte fin și precis – doamna prof. Lia Maranescu și maestrul Remus Tașcău au remarcat acest lucru. Dumnealor erau profesori de teorie la vremea respectivă în cadrul școlii.

Părinții mei au fost de acord și m-au susținut pe tot parcursul acestui drum. Au urmat câteva concursuri, cu lucruri bune și mai puțin bune de-a lungul celor 8 ani de școală, însă ambiția a triumfat și am ales să merg mai departe la Colegiul Național de Artă „Ion Vidu” (2007-2011). Nu a fost o perioadă prea fericită a vieții mele, pentru că traiul în internat nu este o binecuvântare pentru o adolescentă smulsă din visarea unui trai dulce din sânul familiei.

Dar cum orice lucru rău are și o parte bună, nu pot să nu recunosc că perioada aceea m-a călit și m-a făcut să cobor din balonul de săpun în care cutreieram lumea și să cobor cu picioarele pe pământ. În cursul celor 4 ani de liceu s-au întâmplat lucruri care aveau să-mi schimbe gândirea, tehnica instrumentală și raportarea față de muzică.

Iar asta s-a datorat doamnei prof. Lia Maranescu (dirigintă în primul an de liceu), domului prof. de pian Remus Turcum și, nu în ultimul rând, doamnei prof. dr. Maria Gyuriș, de la catedra de teorie muzicală și cor – profesori față de care port constant o mare recunoștință.

La vârsta de 17 ani, un accident la mâna dreaptă îmi spulberă dorința de a încerca o carieră solistică, însă în scurt timp, la recomandarea doamnei prof. Maria Gyuriș, mi-am îndreptat interesul spre sfera muzicologiei (critică și cercetare muzicală).

Deși ideea de a trăi în București o perioadă nu a fost de la bun început o încântare, am acceptat numai și numai din dorința de a avea parte de cele mai bune studii din țară. Era a doua traumă pe care o sufeream, îndepărtându-mă de casă. Am fost admisă la UNMB – secția Muzicologie, în anul 2011, și la fel ca în anii precedenți m-am zbătut într-un sistem haotic.

În facultate am învățat însă multe lucruri, am întâlnit fel și fel de oameni, dar și câțiva profesori cu perspective diferite, în sensul bun, de pildă compozitorul și profesorul univ. dr. Dan Dediu, lector univ. dr. Ștefan Firca, lector univ. dr. Irina Boga, prof. univ. dr. și cercetător Speranța Rădulescu. Astfel, am început treptat să-mi formez imaginea despre cum ar trebui să fie un profesor.

Activitatea didactică am început-o în jurul vârstei de 20 ani, dar în perioada facultății am lucrat ca plasatoare la Sala de concerte a Radiodifuziunii Române „Mihail Jora”, unde am avut privilegiul de a viziona sute de concerte ale unor mari artiști de talie națională și internațională.

Toată această perioadă mi-a dezvoltat o deschidere către varietatea artistică și m-a determinat să mă manifest în diverse arii culturale, scriind câteva cronici și recenzii de cărți (Actualitatea Muzicală, Revista Banatul, blogul Contemporania), să mă implic în activități de voluntariat (la Muzeul Enescu, de pildă) în colaborări corale și turnee (cu binecunoscutul artist Tudor Gheorghe), să mă înscriu la cursuri de dans contemporan (la clasa coregrafei Simona Deaconescu), urmând a dezvolta atât lucrarea de licență cât și cea de disertație în sectorul artelor interdisciplinare (muzică-film-literatură).

În paralel cu studiile de master, încep să lucrez în cadrul câtorva școli private, ca profesor de pian, urmând a activa ulterior ca profesor, inclusiv în cadrul Cercului Militar Național București, având onoarea de a primi Diploma Jubiliară pentru promovarea valorilor culturii și a spiritualității românești la aniversarea a 150 ani de la înființarea instituției.

Dorul de atmosfera unui mediu mai liniștit și mai plin de viață, adică a atmosferei de acasă, a rămas viu în cursul celor 7 ani de viață petrecuți în București. Așadar, în 2018 am decis să mă întorc la Lugoj, leagănul copilăriei mele.

La scurt timp după această decizie, am primt invitația coordonatoarei Rosana Căpraru de a activa ca profesor în cadrul Asociației FOA din Lugoj. Întoarcerea mea nu a însemnat nici pe departe plafonare, ci mai degrabă un plus de dorință pentru performanța elevilor, știind cât de necesar era acest lucru, dar și pentru dezvoltarea mea profesională.

Au urmat numeroase experiențe frumoase, multe ore de muncă și premii pe măsură – adunate la un loc, peste 100 de diplome, majoritatea premiul I și câteva trofee, obținute cu participările studenților la concursuri regionale, naționale și internaționale de pian și canto în decursul celor 2 ani și jumătate de activitate la FOA.

Jurizez pentru prima dată la concursul MelosFest Lugoj 2019. În urma acestor rezultate sunt invitată să vorbesc la radio-ul local JoyFM în repetate rânduri. De asemenea, tot în cadrul asociației, susțin un recital pentru pian și vioară, alături de violonistul italian Matteo Penazzi, la Festivalul Veterani (2019) și cu studentele secției de canto (2020).

Debutez în lumea compoziției, construind improvizații și piesa de final din cadrul spectacolului teatral „Legend of the Great Birth” pentru colaborarea cu un proiect european (2020).

Fiind pasionată de psihologie, încep să caut resurse pe domeniul meloterapiei, respectiv a muzicoterapiei. În aceeași perioadă, muzicoterapeuta Angelica Postu, prima româncă membră a Asociației Germane a Muzicoterapiei, începe să pună bazele pentru Asociația Română de Muzicoterapie. În 2019 particip la prima conferință de Muzicoterapie organizată de asociația respectivă la București.

Urmează câteva șanse extraordinare oferite prin conferin-țe și master class specializate la care am participat și am învățat extrem de multe lucruri noi și utile pentru practica pedagogică și care mi-au stârnit interesul pe zona de cercetare.

Activitățile de acest gen au avut loc atât în Timișoara, în cadrul festivalului Eufonia 2019 și 2020, cât și în București, unde am avut onoarea să particip la un workshop susținut de prof. dr. Karin Schumacher, de la Universitatea de Arte din Berlin, pe tema muzicoterapiei pentru copii cu probleme de dezvoltare.

Tot la București, în domeniul muzical și terapeutic, am participat la un workshop susținut de Ioana Ciocotișan, psiholog clinician si vocal coach pe tema traumei și reconstrucției vocale, unde am învăța extrem de multe lucruri utile pentru practica vocală.

Perioada pandemiei nu m-a oprit din drum. La nici o săptămână de la începerea ei, am reluat cursurile în mediul online și am continuat în acest fel cu rezultate foarte bune, în ciuda condițiilor vitrege. Mai mult decât atât, în vara anului 2020, am pus Lugojul pe harta muzicală românească și am organizat primul Concurs Național online pentru pian și canto „Music for your Soul”, ale cărui premii au adus experiența unui masterclass cu copii si tineri.

În ediția respectivă, am avut colaborări cu Alma Nicole Boiangiu, finalistă la Vocea României 2019, cu prof dr. univ. Manuela Mihăilescu și cu designerul Flavia Rosana Căpraru. Evenimentul de mare succes îmi oferă posibilitatea de a face o scurtă intervenție la West City Radio.

Prelungirea pandemiei actuale mă determină să realizez și o ediție specială de Crăciun, având colaborări pentru Marele Premiu cu cântăreața pasionată de jazz, blues și swing Adelina Chivu (solistă a trupei Soul Serenade), renumita tânără pianistă Eliza Puchianu, pictorița Dorina Zah și desginerul Flavia Rosana Căpraru.

Activitatea mea, în prezent, se rezumă la orele desfășurate online și la diverse colaborări culturale, având siguranța sufletească că viitorul mă va surprinde cu idei noi și activități frumoase, la fel ca până acum. Doresc să urmez un doctorat, unde să aprofundez psihologia și meloterapia, un domeniu care la la noi în țară este la început de drum.

Amănunte pe:

https://www.facebook.com/MusicforyoursoulTM

https://www.facebook.com/Concursul-National-Online-Music-for-your-Soul–100205481733957

Drumul Elianei Zah va continua pe traiectoria care i-a hărăzit-o universul. De la Întrebarea fără răspuns la Simfonia patetică sunt doar câteva cărări pe care le va bătători tânăra lugojeancă, iar în urma pașilor ei vor răsări acordurile unei simfonii a cunoașterii, un fel de meloterapie cu care va trata omenirea.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sus